zgheab definitie

14 definiții pentru zgheab

JGHEAB, jgheaburi, s. n. 1. Conductă sau canal deschis în partea superioară, făcute în piatră, într-un trunchi de copac etc., permițând (prin înclinarea sa) scurgerea unui lichid sau a unui material pulverulent. ♦ Canal de scurgere pentru apă sau adăpătoare pentru vite. ♦ Streașină. 2. Crestătură, scobitură, adâncitură. 3. Făgaș, râpă făcută la munte de șuvoiul ploilor; p. ext. vale. 4. Șănțuleț, canal mic care servește la udatul semănăturilor (în grădinile de zarzavat); rigolă. 5. Scocul morii. – Din sl. žlebŭ.
JGHEAB, jgheaburi, s. n. 1. Conductă sau canal deschis în partea superioară, făcute în piatră, într-un trunchi de copac etc., permițând (prin înclinarea sa) scurgerea unui lichid sau a unui material pulverulent. ♦ Canal de scurgere pentru apă sau adăpătoare pentru vite. ♦ Streașină. 2. Crestătură, scobitură, adâncitură. 3. Făgaș, râpă făcută la munte de șuvoiul ploilor; p. ext. vale. 4. Șănțuleț, canal mic care servește la udatul semănăturilor (în grădinile de zarzavat); rigolă. 5. Scocul morii. – Din sl. žlebŭ.
JGHEAB, jgheaburi, s. n. 1. Trunchi de copac (sau piesă de lemn, de piatră etc.) scobit la mijloc de la un capăt la altul ca un șanț și servind drept canal de scurgere pentru apă sau ca adăpătoare pentru vite. [Calul] băgă capul în jgheab și bău. PREDA, Î. 132. Vinul tău e apă goală și paharul tău e de lemn scobit ca jgheabul din care s-adapă vitele. DELAVRANCEA, O. II 259. Pe jgheabul verde al cișmelei un faun rustic c-o naiadă S-au prins de vorbe. MACEDONSKI, O. I 63. ♦ Conductă deschisă așezată la marginea acoperișului unei case, pentru scurgerea apei; uluc. 2. Șanț îngust, crestătură, adîncitură. V. șănțuleț. Trecui din stinga la dreapta tamponul, luai guma de șters din jgheabul de sticlă și o pusei pe o bucată de hîrtie, pe masă. ARGHEZI, P. T. 153. O lespede lată... brăzdată de jgheaburi netede, adîncite de mînă de om. C. PETRESCU, R. DR. 55. ◊ Fig. [Picăturile] se scurgeau tot mai grele, tot mai dese, pe jgheabul unui creț al cioarecilor. GALAN, Z. R. 208. 3. Făgaș, rîpă, dîră făcută de șuvoiul ploilor la munte; p. ext. vale. Uraganele umplură jgheaburile largi ale munților și, ca niște imense puhoaie vijelioase, se rostogoleau prăpăstios la vale. HOGAȘ, M. N. 175. Pe sus, pe pustiile jgheaburi, Prin rîpele munților suri, Zac zmeii cu trupul de aburi. COȘBUC, P. II 8. Pămîntul se lăsa la vale... pînă se cufunda în jgheaburile mult umbrite ale Rîmnicului și Rîmnicelului. ODOBESCU, S. III 195. 4. Șănțuleț săpat în pămînt care servește la udatul semănăturilor, mai ales în grădinile de zarzavat; rigolă. Jgheabul se întinde ca un vrej, ca un șarpe, făcînd înconjurul grădinii, iar pe-alocuri trece printre brazde și le udă pe toate. PAS, L. II 69. – Variantă: zgheab (TEODORESCU, P. P. 171) s. n.
ZGHEÁB s. n. v. jgheab.
jgheab s. n., pl. jgheáburi
jgheab s. n., pl. jgheáburi
JGHEÁB s. 1. v. adăpătoare. 2. (pop.) țurloi, țurțur. (Apa de izvor curge pe un ~.) 3. v. rigolă. 4. v. streașină. 5. v. scoc. 6. v. lin. (~ pentru mustuit strugurii.)
JGHEÁB s. v. canal, conductă, coșciug, sicriu.
JGHEAB ~uri n. 1) Conductă (din lemn, din tablă sau din alt material) deschisă pe toată întinderea părții de sus, servind la scurgerea unui lichid sau a unui material pulverulent; uluc; scoc. 2) Vas făcut din scânduri ori scobit dintr-un trunchi de copac sau din piatră, folosit pentru adăpatul vitelor; adăpătoare; uluc. 3) Șănțuleț făcut pe muchia unei piese de lemn pentru a o îmbina cu ieșitura altei piese; crestătură; scobitură. [Monosilabic] /<sl. žlebu
jgheab (ea dift.) n., pl. urĭ (vsl. žliebŭ, žlebĭ, žlibĭ, sîrb. bg. žleb, de unde și ung. zsilip, zselép, szilib. V. jilip. Cp. cu zglobiŭ). Vest. Uluc (la streșină). Uluc, troacă (de adăpat vitele). Canal de dus apa la moară. Drum îngust între dealurĭ. Jghebătură. – Rar și zgheáb. V. pij.
zgheab, V. jgheab.
jgheab s. v. CANAL. CONDUCTĂ. COȘCIUG. SICRIU.
JGHEAB s. 1. adăpătoare, troacă, uluc, (pop.) teică, (înv. și reg.) scoc, (reg.) moldă, vălău, (Bucov. și Transilv.) halău, (Munt., Olt. și Ban.) piuă. (~ pentru adăpatul vitelor.) 2. (pop.) țurloi, țurțur. (Apa de izvor curge pe un ~.) 3. rigolă. (~ la irigații.) 4. streașină, (înv. și reg.) scoc, (reg.) plasă, polată, (TransiIv.) cetîrnă. (~ la acoperișul casei.) 5. lăptoc, scoc, uluc, (pop.) burlan, (prin Ban.) ton, (Olt. și Transilv.) vălău. (~ la moară.) 6. călcătoare, lin. (~ pentru mustuit strugurii.)
jgheab, jgheaburi s. n. stomac.

zgheab dex

Intrare: jgheab
zgheab substantiv neutru
jgheab substantiv neutru