Dicționare ale limbii române
găibăra vr [At: I. CR. II, 109 / V: ghib~ / Pzi: gaibăr / E: ctm gaibă + cățăra] (Reg; gmț) A se cățăra.
GĂIBĂRÁ vb. v. cățăra, cocoța, ridica, sui, urca.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
gắĭbăr și zgáĭbăr (mă), a -á v. refl. (d. gaĭbără). Fam. Iron. Mă agăț, mă atîrn, mă cocoțez: copiiĭ se zgáĭbăraŭ pin copacĭ.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
zgáĭbăr (mă), V. gaĭbăr.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
găibăra vb. v. CĂȚĂRA. COCOȚA. RIDICA. SUI. URCA.
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
zgaibărare dex
Intrare: zgaibărare
zgaibărare
infinitiv lung
Intrare: găibăra
zgaibăra
verb
grupa I
conjugarea I
reflexiv
găibăra
conjugarea I
grupa I
verb