gade sfp vz gaidă

gaibă sf vz gaidă

gaibe sfp vz gaidă

gaidă sf [At: CONACHI, ap. TDRG / V: (reg) ~ibe, gade, zgaide sfp / Pl: ~de / E: ns cf bg гаида, srb gajda, tc gayda] 1 (Muz; rar) Cimpoi. 2 (Muz; pex) Cimpoier. 3 (Pop; lpl; șîf gaide) Gaibarace (1). 4 (Pop; îe) Cu ~dele în sus Răsturnat pe spate și cu picioarele în sus Si: cu gaibaracele (2) în sus.

găibăra vr [At: I. CR. II, 109 / V: ghib~ / Pzi: gaibăr / E: ctm gaibă + cățăra] (Reg; gmț) A se cățăra.

GÁIDĂ, gaide, s. f. 1. (Reg.) Cimpoi. 2. Numele unui dans popular cu acompaniament de cimpoi. 3. Fig. (La pl.) Picioare (prea lungi); gaibarace, gaibe. – Din bg., sb. gajda.

GÁIDĂ, gaide, s. f. 1. (Reg.) Cimpoi. 2. Numele unui dans popular cu acompaniament de cimpoi. 3. Fig. (La pl.) Picioare (prea lungi); gaibarace, gaibe. – Din bg., scr. gajda.

GÁIDĂ, gaide, s. f. (Rar) 1. Cimpoi. Rar le vine flăcăilor chef să aducă lăutarul, cimpoieșul sau gaida din Dobrogea, de mai rotesc cele fete. SEVASTOS, N. 3. Știa să zică cu gaida. ISPIRESCU, la TDRG. ♦ Numele unui dans cu acompaniament de cimpoi. 2. Fig. (La pl., prin analogie cu țevile cimpoiului) Picioare (prea lungi). Găsi bătătura goală. Cînele subt o tufă de soc, cu gaidele în sus. SADOVEANU, P. M. 290.

gáidă (reg.) s. f., g.-d. art. gáidei; pl. gáide

gáidă s. f. (sil. gai-), g.-d. art. gáidei; pl. gáide

GÁIDĂ s. v. cimpoi.

GĂIBĂRÁ vb. v. cățăra, cocoța, ridica, sui, urca.

gáidă (gáide), s. f. – 1. Cimpoi. – 2. Picior. – Var. (s)gaibă, gaibără, gadă, gaibarac. Tc. gaida, cf. sb., bg. gaida. – Der. (s)găibăra, vb. (a se cățăra). Der. directă din bg. (Conev 104) nu este posibilă.

gaibă f. crac (de animal): leul căzù cu gaibele în sus ISP. [Mold. gaidă: origină necunoscută].

gaidă f. cimpoiu sârbesc (ISP.). [Serb. GAIDE].

gaidă f. Mold. crac. [Probabil aluziune la țeava gaidei].

gáĭbă și zgáĭbă (Munt.) f., pl. e, gáĭbără și zg- (Mold. sud) f., pl. ere, gaĭbarác și zg- (Munt.) n., pl. e, și gáĭdă (Mold.) și zg- (Olt.) f., pl. e (turc. bg. gáĭda, cimpoĭ, cuv. transmis de Arabĭ d. sp. gaita, cimpoĭ, piem. gaida, long. gaida, vîrf de săgeată. Cp. cu fluier, care înseamnă și „țurloĭ”). Fam. Iron. Pl. Cracĭ: se dete cu zgaĭdele’n sus (NPl. Ceaur, 15 și 20) Zgaĭbarac în VR. 1927, 5, 153. V. cĭoantă, gambă.

gáĭdă, V. gaĭbă.

gắĭbăr și zgáĭbăr (mă), a -á v. refl. (d. gaĭbără). Fam. Iron. Mă agăț, mă atîrn, mă cocoțez: copiiĭ se zgáĭbăraŭ pin copacĭ.

zgaĭbarác, V. gaĭbă.

1) zgáĭbă, zgáĭbără, V. gaĭbă, gaĭbără.

zgáĭbăr (mă), V. gaĭbăr.

zgáĭbără, V. gaĭbă.

zgáĭdă, V. gaĭbă.

gaidă s. v. CIMPOI.

gaide s. pl. v. PICIOR.

găibăra vb. v. CĂȚĂRA. COCOȚA. RIDICA. SUI. URCA.

gaida 1. Denumire a cimpoiului* la unele popoare balcanice. Variante ale numelui g. se întâlesc de la o zonă la alta: gajde (fosta Iugoslavie), g. (Bulgaria), gainda (Grecia). La aromâni este numită frecvent cu numele de g. 2. Dans aromânesc în tempo* moderat, cu ritm caracteristic (în lucrarea Trei dansuri românești de Rogalski, al doilea dans este o g.).

zgaibarac, zgaibarace s. n. picior.