ZGẤTIE, zgătii, s. f. (Reg.) Fată sau femeie tânără, vioaie, zglobie. – Et. nec.

ZGẤTIE, zgâtii, s. f. (Reg.) Fată sau femeie tânără, vioaie, zglobie. – Et. nec.

ZGÎ́TIE, zgîtii, s. f. (Mold.) Fată tînără, vioaie, zglobie; ștrengăriță, drăcoaică, diavoloaică. Cea dentîi școlăriță a fost însăși Smărăndița popii, o zgîtie de copilă ageră la minte și așa de silitoare, de întrecea mai pe toți băieții și din carte, dar și din nebunii. CREANGĂ, O. A. 34. Măi, fețișoara împăratului ne-a tras butucul. A dracului zgîtie de fată: s-a prefăcut în păsărică, a zburat ca săgeata pe lîngă ceilalți și ei habar n-au despre asta. id. P. 267.

ZGẤTIE, zgâtii, s. f. (Reg.) Fată sau femeie tânără, vioaie; ștrengăriță, drăcoaică.

zgấtie (reg.) (-ti-e); s. f., art. zgấtia (-ti-a), g.-d. art. zgấtiei; pl. zgấtii, art. zgấtiile (-ti-i-)

zgâtie s. f. (sil. -ti-e), art. zgâtia (sil. -ti-a), g.-d. art. zgâtiei; pl. zgâtii, art. zgâtiile (sil. -ti-i-)

ZGÂTIE s. v. diavoliță, drăcoaică, ștrengărița, tartoriță.

ZGẤTIE, zgấtii, s. f. ~; denumire dată unui copil capricios, mofturos, năzuros. (din zgâț-, prob. cuv. identic cu zgatie)

ZGÂTIE ~i f. fam. Fată zglobie, sprințară. [G.-D. zgâtiei] /Orig. nec.

zgî́tie f. (cp. cu gătej și gadină). Est. Fetișoară vioaĭe, frișcă: o zgîtie de fată. Babă mică și rea: o zgîtie de babă (Șez. 32, 107). Pl. Găteje, vreascurî́.

zgîtie s. v. DIAVOLIȚĂ. DRĂCOAICĂ. ȘTRENGĂRIȚĂ. TARTORIȚĂ.