zgârcire definitie

22 definiții pentru zgârcire

ZGÂRCÍ2, zgârcesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) strânge, a (se) contracta din cauza frigului, a durerii etc. ♦ Refl. (Despre plante) A se chirci, a se micșora, a degenera. 2. Refl. A da dovadă de zgârcenie, a se arăta zgârcit; a se scumpi. – Din sl. sŭgrŭčiti.
ZGÂRCÍRE, zgârciri, s. f. Acțiunea de a (se) zgârci2 (I). – V. zgârci2.
ZGÂRCÍ2, zgârcesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) strânge, a (se) contracta din cauza frigului, a durerii etc. ♦ Refl. (Despre plante) A se chirci, a se micșora, a degenera. 2. Refl. A da dovadă de zgârcenie, a se arăta zgârcit; a se scumpi. – Din sl. sŭgrŭčiti.
ZGÂRCÍRE, zgârciri, s. f. Acțiunea de a (se) zgârci2 (1). – V. zgârci2.
ZGÎRCÍ2, zgîrcesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre ființe și despre părți ale corpului lor) A, se strînge, a se ghemui, a se contracta de frig (de durere etc.). Mă strîng, mă zgîrcesc covrig. STANCU, D. 37. Mîinile simțeau metalul rece al puștilor și se zgîrceau sub mîneca mantalei. D. ZAMFIRESCU, R. 254. Lihniți de foame și stîrciți de frig, se culcară să doarmă. Se zgîrciră unul lîngă altul sub un țol prăfuit și-și suflau în pumni ca să-și dezghețe degetele. VLAHUȚĂ, O. A. I 142. ◊ Fig. Femeile se uitau chiorîș la Aristița, zgîrcindu-li-se inima că n-a dat peste ele așa noroc. CONTEMPORANUL, VIII 208. ◊ Tranz. fact. Îi vărsă la ureche cîteva vorbe otrăvite cari-l îngălbeniră la față și-i zgîrciră pumnul. GANE, N. II 16. Ai morții fiori îi zgîrcesc și-i întind. COȘBUC, P. II 296. Peste noapte a și dat holera peste mine și m-a frămîntat, și m-a zgîrcit cîrcel. CREANGĂ, A. 15. ♦ Tranz. A-și încorda membrele în vederea unui efort. Biata Pisicuță, zgîrcindu-și picioarele de dinapoi... luneca de multe ori de-a săniușul pe luciul foilor ca pe ghețuș. HOGAȘ, M. N. 131. 2. A se închirci, a paraliza. Nu mai auz de loc, piciorul drept mi s-a zgîrcit, mi s-a uscat mîna stîngă. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 30. ♦ A deveni pipernicit, a degenera. Din lipsa de nutreț bun, rasele indigene [de vite] se pipernicesc și se zgîrcesc. I. IONESCU, P. 234. 3. A da dovadă de zgîrcenie, a se arăta zgîrcit. Se zgîrcește pentru cîțiva bani. ◊ Tranz. Fig. Pînă trăiești, fă-ți pomana, Nu zgîrci mîna-ți dușmana. PANN, P. V. III 98.
ZGÎRCÍRE, zgîrciri, s. f. Acțiunea de a se zgîrci; contractare, încordare, chircire. Trebuie să se vadă zgîrcirea picioarelor. CAMILAR, N. I 372.
ZGÂRCÍ, zgârcesc, vb. IV. 1. Tranz. A-și strânge, a-și contracta corpul sau părți ale lui (de durere, de frig etc.). ◊ Refl. Mă strâng, mă zgârcesc covrig (STANCU). ♦ Refl. (Despre plante) A se chirci, a se micșora, a degenera. 2. Refl. A da dovadă de zgârcenie, a se scumpi. – Slav (v. sl. sŭgrŭčiti).
ZGÂRCÍRE, zgârciri, s. f. Acțiunea de a (se) zgârci (1); contractare, încordare, chircire.
zgârcí2 (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgârcéște, imperf. 3 sg. se zgârceá; conj. prez. 3 să se zgârceáscă
zgârcíre s. f., g.-d. art. zgârcírii; pl. zgărcíri
zgârcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgârcésc, imperf. 3 sg. zgârceá; conj. prez. 3 sg. și pl. zgârceáscă
zgârcíre s. f., g.-d. art. zgârcírii; pl. zgârcíri
ZGÂRCÍ vb. 1. v. chirci. 2. v. contracta. 3. v. pipernici. 4. v. lăcomi. 5. a se scumpi, (reg.) a se hârsi. (S-a ~ și a pierdut ocazia.)
ZGÂRCÍRE s. 1. v. chircire. 2. v. contractare.
sgîrcí (-césc, -ít), vb.1. A contrage, a se strînge. – 2. (Refl.) A fi meschin, a se scumpi. – Var. gîrci, cîrci, și der. Sl. sŭgrŭčiti sę (Miklosich, Lecivon, 146; Cihac, II, 41; Tiktin; Berneker 369), cf. ceh. skrciti. – Der. sgîrci (var. sgîrc), s. n. (cartilaj; unealtă de dogar; extremitate cartilaginoasă; sfîrc; șfichi de bice); sgîrcit, adj. (avar, meschin; strîns, chircit); sgîrcenie, s. f. (avariție, calicie); sfîrc, s. n. (extremitate cartilaginoasă; mamelon; șfichi de bici), cuvînt de uz general (ALR, II, 68), este fără îndoială deformare de la sgîrc, apropiat de rădăcina expresivă sfîr, cf. spîrc.
ZGÂRCÍ2, zgârcésc, vb. IV. ~ (din sl. sŭgrŭčiti sę; cf. cec. skrciti)
A SE ZGÂRCÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre persoane) A se face ghem (pentru a nu fi văzut, de frig etc.); a se ghemui; a se strânge. 2) (despre plante) A se opri din dezvoltare; a rămâne sau a deveni mic; a se chirci; a se pipernici; a se prizări. 3) A manifesta zgârcenie; a se calici; a se scumpi. /<sl. sugruțiti
sgârcì v. 1. a se strânge (în urma unei contracțiuni a tendoanelor): i se sgârciră mâinile; 2. fig. a fi sgârcit: se sgârcește pentru nimica toată. [Slav. SŬGRŬČITI, a se contracta].
zgîrcésc v. tr. (vsl. sŭ-grŭčiti sen, id. [Bern. 1, 369]. V. cîrcesc, închircesc, ogîrjit). Strîng mînile saŭ picĭoarele: frigu și frica-l zgîrcise. V. refl. Mă strîng, mă contractez: holericilor li se zgîrcesc membrele. Fig. Mă scumpesc, nu mă’ndur să daŭ: s’a scumpit pentr’un franc. V. cupesc.
ZGÎRCI vb. 1. a se chirci, a se contracta, a se ghemui, a se închirci, a se strînge, (pop.) a se ciuciuli, a se stîrci, (reg.) a se tîmbuși, (OIt., Ban. și Transilv.) a se zguli. (S-a ~ de durere.) 2. a (se) contracta, a (se) crispa, a (se) încleșta. (Fața i se ~; furia îi ~ fața.) 3. a se chirci, a degenera, a se închirci, a se pipernici, a se sfriji, (înv. și reg.) a scădea, (reg.) a se izini, a se șiștăvi, (prin Ban.) a se micicula, (Mold. și Bucov.) a se prizări, (prin Olt.) a se tîrcăvi. (Planta s-a ~.) 4. a se calici, a se lăcomi, a se scumpi, (prin nord-vestul Munt. și nord-estul Olt.) a se pungi. (Nu te mai ~ atîta!) 5. a se scumpi, (reg.) a se hîrsi. (S-a ~ și a pierdut ocazia.)
ZGÎRCIRE s. 1. chircire, contractare, ghemuire, închircire, strîngere. (~ cuiva din cauza durerilor.) 2. contractare, contracție, strîngere, (înv.) strînsoare, zgîrcitură. (~ a unui mușchi.)
zgârcí3, zgârcesc, vb. – 1. (tranz.) A strânge: „De inimă m-o zgârcit” (Ștețco, 1990: 76). 2. (refl.) A se chirci, a se contracta, a se ghemui. – Din sl. sǔgrǔčiti „a se contracta” (Șăineanu, Scriban, DLRM, DEX, MDA).

zgârcire dex

Intrare: zgârci (verb)
zgârci 2 vb. conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb
sgârci conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb
Intrare: zgârcire
zgârcire substantiv feminin