ZGÂRCIÓB, -OÁBĂ, zgârciobi, -oabe, s. m. și f. (Fam.) Persoană foarte zgârcită. – Cf. zgârci2.

ZGÂRCIÓB, -OÁBĂ, zgârciobi, -oabe, s. m. și f. (Fam.) Persoană foarte zgârcită. – Cf. zgârci2.

ZGÎRCIOÁBĂ, zgîrcioabe, s. f. (Familiar) Persoană foarte zgîrcită. îți aduce niște straie de ale lui Voicu, mirele, cînd era copilandru. Zice că să nu știe Vițelaru. E o zgîrcioabă de nu mai are pereche. SADOVEANU, P. M. 48.

ZGÂRCIOÁBĂ, zgârcioabe, s. f. (Fam.) Persoană foarte zgârcită. – Din zgârci1 + suf. -oabă.

zgârcioábă (fam.) s. f. g.-d. art. zgârcioábei; pl. zgârcioábe

zgârciób (fam.) s. m., pl. zgârcióbi

zgârcioábă s. f., g.-d. art. zgârcioábei; pl. zgârcioábe

zgârciób s. m., pl. zgârcióbi

ZGÂRCIÓB s., adj. v. avar, calic, zgârcit.

ZGÂRCIÓB ~ioábă (~ióbi, ~ioábe) m. și f. fam. Persoană foarte zgârcită. /cf. a se zgârci

zgârcioábă s.f. (reg.) persoană zgârcită.

zgîrcĭoábă f., pl. e (d. zgîrcit). Est. Fam. Iron. Persoană zgîrcită. V. cîrcĭób.

zgîrciob s., adj. v. AVAR. CALIC. ZGÎRCIT.