ZGÂRCÉNIE s. f. Însușirea de a fi zgârcit; caracterul omului zgârcit; avariție, calicenie. – Zgârci2 + suf. -enie.

ZGÂRCÉNIE, zgârcenii, s. f. Însușirea de a fi zgârcit; caracterul omului zgârcit; avariție, calicenie. – Zgârci2 + suf. -enie.

ZGÎRCÉNIE, zgîrcenii, s. f. Însușirea de a fi zgîrcit; avariție, calicie. A fost socotit printre oamenii cei mai bogați. Zgîrcenia lui a rămas proverbială. REBREANU, R. I 54. Era foarte iubitor de aur împăratul acela, și se-mpînzise pomina-n lume despre grozava lui zgîrcenie. VLAHUȚĂ, O. A. I 217. ◊ Fig. Astfel vedem fiarele cele mai rele supuse la o lege ce regulează cu mare zgîrcenie reproducția lor. BOLINTINEANU, O. 414.

ZGÂRCÉNIE, zgârcenii, s. f. Înclinația de a fi zgârcit; patima zgârcitului; avariție. – Din zgârci + suf. -enie.

zgârcénie (-ni-e) s. f., art. zgârcénia (-ni-a), g.-d. zgârcénii, art. zgârcéniei

zgârcénie s. f. (sil. -ni -e), art. zgârcénia (sil. -ni-a), g.-d. zgârcénii, art. zgârcéniei; pl. zgârcénii

ZGÂRCÉNIE s. avariție, calicenie, calicie, (livr.) parcimonie, (rar) meschinărie, (pop.) scumpenie, (pop. și fam.) cărpănoșenie, cărpănoșie, (înv.) cumplitate, scumpătate, scumpete, scumpie. (E de-o ~ proverbială.)

Zgârcenie ≠ galantomie, mărinimie

ZGÂRCÉNIE f. 1) Caracter zgârcit; avariție; calicie. 2) Persoană zgârcită. [G.-D. zgârceniei; Sil. -ni-e] /a (se) zgârci + suf. ~enie

sgârcenie f. avariție. [Lit. contracțiune a sgârciurilor].

zgîrcénie f. (d. a se zgîrci). Avariție, defectu de a fi zgîrcit. – Vechĭ și zgîrceálă, pl. elĭ.

ZGÎRCENIE s, avariție, calicenie, calicie, (livr.) parcimonie, (rar) meschinărie, (pop.) scumpenie, (pop. și fam.) cărpănoșie, (înv.) cumplitate, scumpătate, scumpete, scumpie. (E de-o ~ proverbială.)

ZGÎRCENIE. Subst. Zgîrcenie, zgîrcire, avariție, parcimonie (livr.), cărpănoșie (depr.), calicie, calicenie (rar), cumplitate (înv.). Rapacitate (livr.), cupiditate (livr.), aviditate (peior.), lăcomie, voracitate (fig.), arghirofilie (livr.). Zgîrcit, zgîrciob (fam.), harpagon, zgîrîie-brînză, brînză-n sticlă, avar, cărpănos (depr.), calic; arghirofil (livr.). Adj. Zgîrcit, avar, parcimonios (livr.), cărpănos (depr.), calicesc (rar), cupit (reg.), hîrsit (reg.), cumplit (înv.). Rapace (livr.), cupid (livr.), avid (peior.), lacom, hrăpăreț, hapsîn, apucător (fig.). Vb. A fi zgîrcit, a lega paraua cu zece noduri, a linge melesteul, a tăia firul de mălai în opt, a fi cumplit la bani, a avea mînă scurtă, a avea nouă băieri la pungă, a-și mînca de sub unghie, a suge de sub unghii, a coase petic la petic, a da oțet mîții; a se zgîrci, a se scumpi, a se calici, a se hîrsi (reg.), a da ca din ochii lui. Adv. Cu zgîrcenie, cu țîrîita. V. aviditate, economie.