ZGÂNCIORÍ, zgânciorésc, vb. IV. Tranz. (Var.) A zgâncili. (din zgancă)

zgăncĭulésc v. tr. (cp. cu zgancă și cu ung. gáncsolni, a mustra, a ocărî). Est. Zgîndăresc o bubă. – Și zgîncĭoresc (rev. I. Crg. 7, 154). V. și scocĭorăsc.

zgîncĭorésc, V. zgăcĭulesc.