ZGÎMȘÍ, zgîmșesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A vătăma, a aduce stricăciuni. Caută puicele(= știuleții tineri), ca să vadă dacă au făcut boabe, desfăcînd cu unghia foile de la vîrful puicei, zgîmșind astfel porumbul. PAMFILE, A. R. 89. f