ZGÂLȚÂNÁ, zgấlțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) zgâlțâi. – Cf. zgâlțâi, hâțâna.

ZGÂLȚÂNÁ, zgấlțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) zgâlțâi. – Cf. zgâlțâi, hâțâna.

ZGÎLȚÎNÁ, zgîlțîn, vb. I. Tranz. A zgîlțîi. (Atestat în forma zgîlțina) Viscolul zgîlțina ferestrele cu unghii de gheață. C. PETRESCU, A. 138. – Variante: zgîlținá, zgîținá (GALAN, Z. R. 65, GALACTION, O. I 54) vb. I, zgîlțăní (C. PETRESCU, S. 53) vb. IV.

ZGÎȚINÁ vb. I v. zgîlțîna.

ZGÂLȚÂNÁ, zgấlțân, vb. I. Tranz. A zgâlțâi. – Din zgâlțâi.

zgâlțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 zgấlțână

zgâlțâná vb., ind. prez. 1 sg. zgâlțân, 3 sg. și pl. zgâlțână

ZGÂLȚÂNÁ vb. v. clătina, scutura, zgâlțâi, zgudui.

zgî́lțîĭ, zgî́țîĭ și zgî́țuĭ și (nord și) cî́lțîĭ și cî́lțuĭ, a -í v. tr. (bg. kŭlcam, toc, hăcuĭesc, vsl. klŭcam, mă clatin. Var. din hîlțîĭ). Clatin, scutur (un pom, o ușă ș. a.). Fig. Iron. Scutur, bat: gardianu îl zgîlțîi pe pungaș. Zghihuĭ: Jidanu se închina par’că-l zgîlțîĭa dracu. – Și zgî́țîn, a -á (Neam. Rom. Pop. 4, 300) și zgî́lțîn, a -á și a zgîțîni (vest): ușa se zgîțîne (ChN. I, 171). La Tkz. și zgîrțuĭ. V. zgîcin.

ZGÎLȚÎI vb. 1. a (se) clătina, a (se) cutremura, a (se) scutura, a (se) zdruncina, a (se) zgudui, (înv. și reg.) a (se) clăti, (înv.) a (se) smăcina. (Seismul ~ casa din temelii.) 2. a clătina, a hîțîi, a hîțîna, a hodorogi, a hurduca, a hurducăi, a hurui, a scutura, a zdroncăni, a zdruncina, a zgudui, (reg.) a bălăbăni, (Mold.) a drîgîi, (Ban.) a zducni. (Căruța l-a ~ zdravăn.) 3. a clătina, a scutura, a zgudui, (pop.) a zgîlțîna, (reg.) a zbiciuia, a zblendui, a zgîcina, (Mold.) a zbihui. (Îl ~ zdravăn ca să se scoale.) 4. a smuci, (Transilv.) a hăți. (~ de ușă ca să o deschidă.)

zgîlțîna vb. v. CLĂTINA. SCUTURA. ZGÎLȚÎI. ZGUDUI.