zgâlțâitură definitie

8 definiții pentru zgâlțâitură

ZGÂLȚÂITÚRĂ, zgâlțăituri, s. f. Zgâlțâială. [Pr.: -țâ-i-] – Zgâlțâi + suf. -tură.
ZGÂLȚÂITÚRĂ, zgâlțâituri, s. f. Zgâlțâială. [Pr.: -țâ-i-] – Zgâlțâi + suf. -tură.
ZGÎLȚÎITÚRĂ, zgîlțîituri, s. f. Faptul de a zgîlțîi; zgîlțîială, scuturătură, zguduire.
ZGÂLȚÂITÚRĂ, zgâlțâituri, s. f. Zgâlțâială. – Din zgâlțâi + suf. -(i)tură.
zgâlțâitúră (-ță-i-) s. f., g.-d. art. zgâlțâitúrii pl. zgâlțăitúri
zgâlțâitúră s. f. (sil. -țâ-i-), g.-d. art. zgâlțâitúrii; pl. zgâlțâitúri
ZGÂLȚÂITÚRĂ s. 1. v. cutremurătură. 2. v. hurducătură. 3. clătinătură, scuturătură, zgâlțâială, zgâlțâire, zgâlțâit, (Mold.) zbihuială. (Cu o ~ zdravănă l-a sculat.)
ZGÎLȚÎITURĂ s. 1. clătinare, clătinat, clătinătură, cutremurare, cutremurat, cutremurătură, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgîlțîială, zgîlțîire, zgîlțîit, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură. (La seism s-a simțit o ~ puternică.) 2. clătinare, clătinat, clătinătură, hurducare, hurducat, hurducătură, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgîlțîială, zgîlțîire, zgîlțîit, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură, (pop.) zdruncin. (~ unei căruțe, pe un drum cu hîrtoape.) 3. clătinătură, scuturătură, zgîlțîială, zgîlțîire, zgîlțîit, (Mold.) zbihuială. (Cu o ~ zdravănă l-a sculat.)

zgâlțâitură dex

Intrare: zgâlțâitură
zgâlțâitură substantiv feminin
  • silabisire: zgâl-țâ-i-tu-ră