ZGÂLȚÂIÁLĂ, zgâlțâieli, s. f. Faptul de a (se) zgâlțâi; zgâlțâitură, zgâlțâit. – Zgâlțâi + suf. -eală.

ZGÂLȚÂIÁLĂ, zgâlțâieli, s. f. Faptul de a (se) zgâlțâi; zgâlțâitură, zgâlțâit. – Zgâlțâi + suf. -eală.

ZGÂLȚÂIÁLĂ, zgâlțâieli, s. f. Faptul de a (se) zgâlțâi; zgâlțâit.

zgâlțâiálă s. f., g.-d. art. zgălțâiélii; pl. zgâlțăiéli

zgâlțâiálă s. f., g.-d. art. zgâlțâiélii; pl. zgâlțâiéli

ZGÂLȚÂIÁLĂ s. 1. v. cutremurătură. 2. v. hurducătură. 3. v. zgâlțâitură.

ZGÎLȚÎIALĂ s. 1. clătinare, clătinat, clătinătură, cutremurare, cutremurat, cutremurătură, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgîlțîire, zgîlțîit, zgîlțîitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură. (La seism s-a simțit o ~ puternică.) 2. clătinare, clătinat, clătinătură, hurducare, hurducat, hurducătură, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgîlțîire, zgîlțîit, zgîlțîitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură, (pop.) zdruncin, (~ unei căruțe, pe un drum cu hîrtoape.) 3. clătinătură, scuturătură, zgîlțîire, zgîlțîit, zgîlțîitură, (Mold.) zbihuială. (Cu o ~ zdravănă l-a sculat.)