zgâire definitie

2 intrări

21 definiții pentru zgâire

ZGÂÍ, zgâiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A deschide tare, a căsca, a holba ochii; a se uita cu insistență, a privi lung, a se uita cu ochii mari. 2. Refl. A se strâmba, a se schimonosi, a se uita batjocoritor. – Din zgău.
ZGÂÍRE, zgâiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) zgâi și rezultatul ei. – V. zgâi.
ZGÂÍ, zgâiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A deschide tare, a căsca, a holba ochii; a se uita cu insistență, a privi lung, a se uita cu ochii mari. 2. Refl. A se strâmba, a se schimonosi, a se uita batjocoritor. – Din zgău.
ZGÂÍRE, zgâiri, s. f. Acțiunea de a (se) zgâi și rezultatul ei. – V. zgâi.
ZGÂÍ, zgâiesc, vb. IV. 1. Tranz. A deschide tare, a căsca, a holba ochii. ♦ Refl. A se uita cu insistență, a privi lung, a se uita cu ochii mari; a se holba. 2. Refl. A se strâmba, a se schimonosi, a se uita batjocoritor. – Din zgău.
ZGÂÍRE, zgâiri, s. f. Acțiunea de a (se) zgâi.
zgâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgâiésc pl. imperf. 3 sg. zgâiá; conj. prez. 3 să zgâiáscă
zgâíre (pop.) s. f., g.-d. art. zgâírii; pl. zgâíri
zgâí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgâiésc, imperf. 3 sg. zgâiá; conj. prez. 3 sg. și pl. zgâiáscă
zgâíre s. f., g.-d. art. zgâírii; pl. zgâíri
ZGÂÍ vb. 1. v. holba. 2. a se chiorî, a se holba, (reg.) a se hlizi. (Ce te ~ așa la mine?)
ZGÂÍRE s. v. holbare.
ZGÂÍ, zgâiésc, vb. IV. ~ (din zgău; sau din sl. zijati, zijaią = a deschide; sau din lat. *excăvīre)
A ZGÂÍ ~iésc tranz. fam. (ochii) A deschide larg (de mirare, de curiozitate, de nedumerire etc.); a holba. /Din zgău
A SE ZGÂÍ mă ~iésc intranz. fam. 1) A se uita cu ochii larg deschiși (cu insistență și cu prea mare curiozitate); a se holba. 2) A-și schimba expresia normală a feței (în mod voit sau involuntar); a face grimase; a se strâmba; a se sluți; a se schimonosi. /Din zgău
sgâì v. a deschide tare ochii (de mirare). [Origină necunoscută].
zgîĭésc v. tr. (cp. cu răzgîĭ și cu sîrb. gajati, gojiti, a nutri). Fam. Vulg. Holbez ochiĭ, mă uĭt uĭmit. V. refl. Ce te zgîĭeștĭ la mine, mă? V. zgîmboĭesc.
ZGÎI vb. 1. a (se) bulbuca, a (se) căsca, a (se) holba, a (se) mări, a (se) umfla, (pop. și fam.) a (se) beli, a (se) bleojdi, (pop.) a (se) boboșa, a (se) bolboșa, (reg.) a (se) boldi, a (se) bolovăni, (Transilv.) a (se) zgăura, (Ban.) a (se) zgîmboia. (A-și ~ ochii.) 2. a se chiorî, a se holba, (reg.) a se hlizi. (Ce te ~ așa la mine?)
ZGÎIRE s. bulbucare, căscare, holbare, mărire, umflare, zgîit, (pop. și fam.) belire, bleojdire, (pop.) boboșare, boldire. (~ ochilor.)
zgâí, zgâiesc, vb. refl. – 1. A se holba, a se uita cu insistență. 2. A se strâmba. – Din zgău „uter, matrice” (DLRM, DEX, MDA).
zgâi, zgâiesc v. r. a privi insistent

zgâire dex

Intrare: zgâi
zgâi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
zgâmui 2 1 -iesc conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv
zgâmui 1 1 -i conjugarea a IV-a grupa a IV-a verb tranzitiv
Intrare: zgâire
zgâire substantiv feminin