ZGÂCINÁ, zgâcinez, vb. I. Tranz. (Reg.) A clătina, a zgudui, a scutura.

ZGÂCINÁ vb. v. clătina, scutura, zgâlțâi, zgudui.

zgî́cin, a -á v. tr. (cp. cu zgîțîĭ). Olt. Zgîlțîĭ, hîțîn, clatin (NPl. Ceaur, 142).

zgîcina vb. v. CLĂTINA. SCUTURA. ZGÎLȚÎI. ZGUDUI.