24 definiții pentru zgâțâni
ZGÂLȚÂÍ, zgấlțâi,
vb. IV.
Tranz. și
refl. A (se) scutura, a (se) clătina cu putere; a (se) zgudui; a (se) zgâlțâna; a (se) cutremura. – Formație onomatopeică.
ZGÂLȚÂNÁ, zgấlțân,
vb. I.
Tranz. și
refl. (
Pop.) A (se) zgâlțâi. –
Cf. zgâlțâi, hâțâna. ZGÂLȚÂÍ, zgấlțâi,
vb. IV.
Tranz. și
refl. A (se) scutura, a (se) clătina cu putere; a (se) zgudui; a (se) zgâlțâna; a (se) cutremura. – Formație onomatopeică.
ZGÂLȚÂNÁ, zgấlțân,
vb. I.
Tranz. și
refl. (
Pop.) A (se) zgâlțâi. –
Cf. zgâlțâi, hâțâna. ZGÎLȚÎNÁ, zgîlțîn,
vb. I.
Tranz. A zgîlțîi. (Atestat în forma zgîlțina) Viscolul zgîlțina ferestrele cu unghii de gheață. C. PETRESCU, A. 138. – Variante:
zgîlținá, zgîținá (GALAN, Z. R. 65, GALACTION, O. I 54)
vb. I,
zgîlțăní (C. PETRESCU, S. 53)
vb. IV.
ZGÎȚINÁ vb. I
v. zgîlțîna. ZGÎȚÎÍ vb. IV
v. zgîlțîi. ZGÂLȚÂÍ, zgấlțâi,
vb. IV.
Tranz. și
refl. A (se) scutura, a (se) clătina cu putere; a (se) zgudui; a (se) cutremura. – Onomatopee.
ZGÂLȚÂNÁ, zgấlțân,
vb. I.
Tranz. A zgâlțâi. – Din
zgâlțâi. zgâlțâí (a ~) vb.,
ind. prez. 1 și 2
sg. zgấlțâi, 3 zgấlțâie
imperf. 3
sg. zgâlțâiá
conj. prez. 3 să zgấlțâie
zgâlțâná (a ~) (
pop.)
vb.,
ind. prez. 3 zgấlțână
zgâlțâí vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. zgâlțâi, 3 sg. și pl. zgâlțâie imperf. 3 sg. zgâlțâiá zgâlțâná vb., ind. prez. 1 sg. zgâlțân, 3 sg. și pl. zgâlțână ZGÂLȚÂÍ vb. 1. v. cutremura. 2. a clătina, a hâțâi, a hâțâna, a hodorogi, a hurduca, a hurducăi, a hurui, a scutura, a zdroncăni, a zdruncina, a zgudui, (reg.) a bălăbăni, (Mold.) a drâgâi, (Ban.) a zducni. (Căruța l-a ~ zdravăn.) 3. a clătina, a scutura, a zgudui, (pop.) a zgâlțâna, (reg.) a zbiciula, a zblendui, a zgâcina, (Mold.) a zbihui. (Îl ~ zdravăn ca să se scoale.) 4. v. smuci. ZGÂLȚÂNÁ vb. v. clătina, scutura, zgâlțâi, zgudui. ZGÂLȚÂÍ, zgấlțâi,
vb. IV. ~ (din zgâlț(a))
ZGÂȚÂNÁ, zgấțân,
vb. I. (
Var.) A (se) zgâlțâna. (
cf. zgâlțâna)
A ZGÂLȚÂÍ zgâlțâi tranz. A face să se zgâlțâie. /Onomat. A SE ZGÂLȚÂÍ mă zgâlțâi intranz. A se clătina cu putere; a se cutremura. /Onomat. sgâlțăì v. a scutura pe cineva: rău m’a sgâlțăit AL. [Origină necunoscută].
zgî́lțîĭ, zgî́țîĭ și
zgî́țuĭ și (nord și)
cî́lțîĭ și
cî́lțuĭ, a
-í v. tr. (bg. kŭlcam, toc, hăcuĭesc, vsl. klŭcam, mă clatin. Var. din hîlțîĭ). Clatin, scutur (un pom, o ușă ș. a.). Fig. Iron. Scutur, bat: gardianu îl zgîlțîi pe pungaș. Zghihuĭ: Jidanu se închina par’că-l zgîlțîĭa dracu. – Și
zgî́țîn, a
-á (Neam. Rom. Pop. 4, 300) și
zgî́lțîn, a
-á și a
zgîțîni (vest): ușa se zgîțîne (ChN. I, 171). La Tkz. și
zgîrțuĭ. V.
zgîcin. zgî́rțuĭ, a
-í, V.
zgîlțîĭ. ZGÎLȚÎI vb. 1. a (se) clătina, a (se) cutremura, a (se) scutura, a (se) zdruncina, a (se) zgudui, (înv. și reg.) a (se) clăti, (înv.) a (se) smăcina. (Seismul ~ casa din temelii.) 2. a clătina, a hîțîi, a hîțîna, a hodorogi, a hurduca, a hurducăi, a hurui, a scutura, a zdroncăni, a zdruncina, a zgudui, (reg.) a bălăbăni, (Mold.) a drîgîi, (Ban.) a zducni. (Căruța l-a ~ zdravăn.) 3. a clătina, a scutura, a zgudui, (pop.) a zgîlțîna, (reg.) a zbiciuia, a zblendui, a zgîcina, (Mold.) a zbihui. (Îl ~ zdravăn ca să se scoale.) 4. a smuci, (Transilv.) a hăți. (~ de ușă ca să o deschidă.) zgîlțîna vb. v. CLĂTINA. SCUTURA. ZGÎLȚÎI. ZGUDUI. Zgâțâni dex online | sinonim
Zgâțâni definitie
Intrare: zgâlțâi
zgârțui conjugarea a IV-a grupa a IV-a verb tranzitiv reflexiv
zgâțâni verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a tranzitiv reflexiv
zgâțui conjugarea a IV-a grupa a IV-a verb tranzitiv reflexiv
zgâlțâi conjugarea a IV-a grupa a IV-a verb tranzitiv reflexiv
zgâțâi reflexiv conjugarea a IV-a grupa a IV-a verb tranzitiv
Intrare: zgâțâna
zgâțâna verb grupa I conjugarea I
Intrare: zgâlțâna
zgâlțăni verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a tranzitiv reflexiv
zgâțina verb grupa I conjugarea I tranzitiv reflexiv
zgâlțina reflexiv tranzitiv conjugarea I grupa I verb
zgâlțâna conjugarea I grupa I verb tranzitiv reflexiv
zgâțâna verb grupa I conjugarea I