ZER, zeruri,
s. n. Lichid galben-verzui care se separă din lapte, după coagulare, la prepararea brânzeturilor și care este folosit pentru fabricarea lactozei, urdei etc. ◊
Expr. A se alege brânza (sau urda) din zer = a se alege binele de rău. A scoate zer din piatră = a face ceva de necrezut. ♦ Lichid verzui care se scurge din iaurt sau din laptele de vacă prins2 (
3). ♦ Lichid alb și gras care rămâne după prepararea untului; zară. –
Et. nec. zer (zeruri), s. n. – Lichid care se separă din laptele după coagulare. –
Var. zăr,
Mold., Banat dzăr.
Mr. dzăr. Origine necunoscută. S-a crezut într-un
lat. sĕrum, identic semantic și fonetic asemănător (Diez, Gramm., I, 221); dar rezultatul din
rom. nu ar fi posibil, pornind de la acest etimon (Densusianu, Rom., XXIII, 84; Tiktin). Celelalte soluții sînt simple tatonări în jurul cuvîntului
lat., pentru a face posibil rezultatul în
rom.: de la sĕrum contaminat cu
gr. ζέμα (Giuglea, Dacor., III, 578); de la un trac. *zerum (Pascu, I, 190); autohton (Pușcariu, Lr., 176). Cel mai bine ar fi să admitem că etimonul
lat. este seducător și destul de probabil, dar că ignorăm mecanismul lui de transmitere. Ni se pare greu de crezut că zară,
s. f. (zer, lapte smîntînit) este cuvînt diferit, deși dicționarele și studiile speciale dau a înțelege aceasta. Formal alternanța
m.,
f. este normală
cf. țep-țeapă, cioc-cioacă; și semantic există aproape identitate între cele două cuvinte; zer este lichidul care rezultă la facerea brînzei, iar zară cel care rămîne după extragerea untului. Zară este explicat prin
alb. dhaljë „acru” (Densusianu, Rom., XXXIII, 84; Weigand, Jb., XVI, 230;
cf. Rosetti, II, 24), dar această
der. este extrem de dubioasă (Philippide, II, 742). Din
rom. provin
mag. zara (Edelspacher 24),
săs. zer,
rut. dzer (Miklosich, Wander., 10; Candrea, Elemente, 10),
săs. zâre, și probabil
ngr. τσίρρος.