dzăr sn vz zăr

ZER, zeruri, s. n. Lichid galben-verzui care se separă din lapte, după coagulare, la prepararea brânzeturilor și care este folosit pentru fabricarea lactozei, urdei etc. ◊ Expr. A se alege brânza (sau urda) din zer = a se alege binele de rău. A scoate zer din piatră = a face ceva de necrezut. ♦ Lichid verzui care se scurge din iaurt sau din laptele de vacă prins. ♦ Lichid alb și gras care rămâne după prepararea untului; zară. – Et. nec.

ZER, zeruri, s. n. Lichid galben-verzui care se separă din lapte, după coagulare, la prepararea brânzeturilor și care este folosit pentru fabricarea lactozei, urdei etc. ◊ Expr. A se alege brânza (sau urda) din zer = a se alege binele de rău. A scoate zer din piatră = a face ceva de necrezut. ♦ Lichid verzui care se scurge din iaurt sau din laptele de vacă prins2 (3). ♦ Lichid alb și gras care rămâne după prepararea untului; zară. – Et. nec.

ZĂR s. n. v. zer.

ZER, zeruri, s. n. Lichid galben-verzui care se separă din lapte la prepararea brânzeturilor. ◊ Expr. A se alege brânza (sau urda) din zer = a se alege binele de rău. A scoate zer din piatră = a face ceva de necrezut. ♦ Lichid verzui care se scurge din iaurt sau din laptele de vacă prins. ♦ Lichid alb și gras care rămâne după prepararea untului; zară.

zer s. n. pl. zéruri

zer s. n., pl. zéruri

ZER s. (pop.) zară, (reg.) străgheață. (~ rămas de la prepararea untului.)

ZER s. v. ser.

DZĂR, dzắruri, s. n. (Mold., Banat; Var.) Zer.

ZĂR, zắruri, s. n. (Var.) Zer.

zer (zeruri), s. n. – Lichid care se separă din laptele după coagulare. – Var. zăr, Mold., Banat dzăr. Mr. dzăr. Origine necunoscută. S-a crezut într-un lat. sĕrum, identic semantic și fonetic asemănător (Diez, Gramm., I, 221); dar rezultatul din rom. nu ar fi posibil, pornind de la acest etimon (Densusianu, Rom., XXIII, 84; Tiktin). Celelalte soluții sînt simple tatonări în jurul cuvîntului lat., pentru a face posibil rezultatul în rom.: de la sĕrum contaminat cu gr. ζέμα (Giuglea, Dacor., III, 578); de la un trac. *zerum (Pascu, I, 190); autohton (Pușcariu, Lr., 176). Cel mai bine ar fi să admitem că etimonul lat. este seducător și destul de probabil, dar că ignorăm mecanismul lui de transmitere. Ni se pare greu de crezut că zară, s. f. (zer, lapte smîntînit) este cuvînt diferit, deși dicționarele și studiile speciale dau a înțelege aceasta. Formal alternanța m., f. este normală cf. țep-țeapă, cioc-cioacă; și semantic există aproape identitate între cele două cuvinte; zer este lichidul care rezultă la facerea brînzei, iar zară cel care rămîne după extragerea untului. Zară este explicat prin alb. dhaljë „acru” (Densusianu, Rom., XXXIII, 84; Weigand, Jb., XVI, 230; cf. Rosetti, II, 24), dar această der. este extrem de dubioasă (Philippide, II, 742). Din rom. provin mag. zara (Edelspacher 24), săs. zer, rut. dzer (Miklosich, Wander., 10; Candrea, Elemente, 10), săs. zâre, și probabil ngr. τσίρρος.

ZER n. Lichid care se separă din lapte după coagulare, la prepararea brânzei; janț. ◊ A se alege brânza de ~ a se alege binele de rău. /Orig. nec.

zăr n. V. zer.

zer n. lichidul rămas din lapte după ce se strânge cașul. [Lat. SERUM].

zăr, V. zer.

zer n., pl. urĭ (lat. sĕrum, ser, ca zeche din sétula; mrom. dzăr. D. rom vine rut. dzer. V. ser 1 și zară). Lichidu apos gălbuĭ verzuĭ care rămîne după ce se brînzește laptele saŭ care se scurge din brînza pusă în zăgîrnă saŭ din ĭaurt. – În Olt. și Mold. zăr.

zer s. v. SER.

ZER s. (pop.) zară, (reg.) străgheață. (~ rămas de la prepararea untului.)

zăr, zăruri, (zer), s.n. – Lichidul ce rămâne din lapte, după ce s-a ales brânza sau cașul. E folosit „la prepararea ciorbelor de dulce, în frământarea pâinii sau se dă la porci” (Faiciuc, 1998). Pe valea Marei e atestat sin. izvarniță (ALRRM, 1971: 380). – Et. nec. (DEX); lat. serum „zer” (Șăineanu, Scriban; Diez, cf. DER; MDA); termen autohton, fără corespondent în albaneză (Russu, 1981); posibil din rad. i.-e. *suro- „brânză”, cf. lit. sūris, rus. syr, pol. ser, let. siers. Cuv. rom > ucr. dzer (Scriban; Miklosich, Candrea, cf. DER), magh. zara (Edelspacher, cf. DER).

ZER subst. 1. Zeriu (Moț). 2. Zărul (Sd XVI). 3. Zera țig. (16 B IV 115). 4. Zerea (16 B I 129). 5. Zearotă (Sur VI).