zeolític adj. m., pl. zeolítici; f. sg. zeolítică, pl. zeolítice

ZEOLÍTIC, -Ă adj. Care conține sau posedă proprietățile zeoliților. [Pron. ze-o-. / < fr. zéolitique].

ZEOLÍTIC, -Ă, zeolítici, -e, adj. (Min.) 1. Care aparține zeoliților. 2. Care conține zeoliți sau care este format din zeoliți. ♦ Rocă zeolitică. 3. Apă zeolitică = Mulțimea moleculelor de apă conținute în rețeaua cristalină a zeoliților. (din fr. zéolit(h)ique) [def. TLF]

ZEO- „fierbere”. ◊ gr. zeo, ein „a fierbe, a clocoti” > fr. zéo-, germ. id., engl. id. > rom. zeo-. □ ~lit (v. -lit1), s. m., silicat natural din rocile vulcanice; sin. geolit; ~litic (v. -litic1), adj., care posedă proprietățile zeoliților.