ZEOLÍT, zeoliți, s. m. Grup de minerale care reprezintă alumosilicați naturali, hidratați de calciu, sodiu, potasiu, bariu și stronțiu, uneori magneziu, mangan etc., având proprietatea de a-și pierde treptat apa prin încălzire, fapt pentru care este utilizat la dedurizarea apei. [Pr.: ze-o-] – Din fr. zéolit(h)e.

ZEOLÍT, zeoliți, s. m. Grup de minerale care reprezintă alumosilicați naturali, hidratați de calciu, sodiu, potasiu, bariu și stronțiu, uneori magneziu, mangan etc., având proprietatea de a-și pierde treptat apa prin încălzire, fapt pentru care este utilizat la dedurizarea apei. [Pr.: ze-o-] – Din fr. zéolit(h)e.

zeolít (ze-o-) s. m., pl. zeolíți

zeolít s. m. (sil. ze-o-), pl. zeolíți

ZEOLÍT s.m. Silicat natural de aluminiu și sodiu. [Pron. ze-o-. / < fr. zéolithe, zéolite < gr. zein – a fierbe, lithos – piatră].

ZEOLÍT s. m. silicat natural de aluminiu și sodiu din rocile vulcanice. (< fr. zéolite)

ZEO- „fierbere”. ◊ gr. zeo, ein „a fierbe, a clocoti” > fr. zéo-, germ. id., engl. id. > rom. zeo-. □ ~lit (v. -lit1), s. m., silicat natural din rocile vulcanice; sin. geolit; ~litic (v. -litic1), adj., care posedă proprietățile zeoliților.