Dicționare ale limbii române

2 intrări

9 definiții pentru zendă

ZÉNDĂ s. f. Limba vechilor perși în care sunt scrise textele din „Avesta” – Din fr. zend.
ZÉNDĂ s. f. Limba vechilor perși, în care sunt scrise textele din „Avesta” – Din fr. zend.
zéndă s. f., g.-d. art. zéndei
zéndă s. f., g.-d. art. zéndei
ZÉNDĂ s.f. Limba vechilor perși, în care sunt scrise textele sacre mazdeene (Avesta), atribuite lui Zoroastru. [< fr. zend].
ZÉNDĂ s. f. limbă veche iraniană, din care derivă vechea persană și (zend-)avestica. (< fr. zend)
zend n. limbă în care sunt scrise cărțile sacre ale Parsilor.
*zend și zéndic, -ă adj. Limba zendică, limba persică în care e scrisă cartea sfîntă numită Zend-Avesta.
ZÉNDĂ (AVÉSTICĂ) s. f. (< fr. zend): limbă iraniană a vechilor perși, în care au fost scrise textele sacre mazeice (reunite în cartea denumită Avesta – de aici și numele de avéstică dat limbii zende), atribuite, după legendă, profetului și reformatorului persan Zarathrustra (numit de greci Zoroastru) și diferite ca structură și întindere.

zendă definitie

zendă dex

Intrare: zendă
zendă substantiv feminin (numai) singular
Intrare: zend (adj.)
zend adjectiv