zendă definitie

2 intrări

9 definiții pentru zendă

ZÉNDĂ s. f. Limba vechilor perși în care sunt scrise textele din „Avesta” – Din fr. zend.
ZÉNDĂ s. f. Limba vechilor perși, în care sunt scrise textele din „Avesta” – Din fr. zend.
zéndă s. f., g.-d. art. zéndei
zéndă s. f., g.-d. art. zéndei
ZÉNDĂ s.f. Limba vechilor perși, în care sunt scrise textele sacre mazdeene (Avesta), atribuite lui Zoroastru. [< fr. zend].
ZÉNDĂ s. f. limbă veche iraniană, din care derivă vechea persană și (zend-)avestica. (< fr. zend)
zend n. limbă în care sunt scrise cărțile sacre ale Parsilor.
*zend și zéndic, -ă adj. Limba zendică, limba persică în care e scrisă cartea sfîntă numită Zend-Avesta.
ZÉNDĂ (AVÉSTICĂ) s. f. (< fr. zend): limbă iraniană a vechilor perși, în care au fost scrise textele sacre mazeice (reunite în cartea denumită Avesta – de aici și numele de avéstică dat limbii zende), atribuite, după legendă, profetului și reformatorului persan Zarathrustra (numit de greci Zoroastru) și diferite ca structură și întindere.

zendă dex

Intrare: zendă
zendă substantiv feminin (numai) singular
Intrare: zend (adj.)
zend adjectiv