Dicționare ale limbii române

4 definiții pentru zencuire

ZENCUÍRE, zencuiri, s. f. Operație din procesul de tăbăcire vegetală care constă în menținerea pieilor așezate în straturi orizontale în bazine de beton umplute cu zemuri tratate cu tananți, mai concentrate decât cele folosite la pretăbăcire. – Et. nec.
ZENCUÍRE, zencuiri, s. f. Operație din procesul de tăbăcire vegetală care constă în menținerea pieilor așezate în straturi orizontale în bazine de beton umplute cu zemuri tratate cu tananți, mai concentrate decât cele folosite la pretăbăcire. – Et. nec.
zencuíre s. f., g.-d. art. zencuírii; pl. zencuíri
zencuíre s. f., g.-d. art. zencuírii; pl. zencuíri

zencuire definitie

zencuire dex

Intrare: zencuire
zencuire substantiv feminin