zemui definitie

10 definiții pentru zemui

ZEMUÍ, pers. 3 zemuiește, vb. IV. Intranz. A lăsa zeamă, a musti; a face să iasă la suprafață, să se scurgă lichidul din interior. ♦ Refl. A se zemoși. – Zeamă + suf. -ui.
ZEMUÍ, pers. 3 zemuiește, vb. IV. Intranz. A lăsa zeamă, a musti; a face să iasă la suprafață, să se scurgă lichidul din interior. ♦ Refl. A se zemoși. – Zeamă + suf. -ui.
ZEMUÍ, zemuiesc, vb. IV. Intranz. A lăsa zeamă, a musti; a face să iasă la suprafață, să se scurgă lichidul din interior. Țarina zemuia ca un burete. MIHALE, O. 11. ◊ Tranz. Se aplecă și-i arătă coardele tăiate de la butuc, zemuind viață întreruptă. DUMITRIU, N. 249. ♦ Refl. A deveni zemos, a se zemoși. Creierul parcă mi s-a zemuit, nervii... s-au rupt ca niște sfori putrede. CAMIL PETRESCU, U. N. 361.
ZEMUÍ, pers. 3 zemuiește, vb. IV. Intranz. A lăsa zeamă, a musti. ♦ Refl. A se zemoși. – Din zeamă.
zemuí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zemuiéște, imperf. 3 sg. zemuiá conj. prez. 3 să zemuiáscă
zemuí vb., ind. prez. 3 sg. zemuiéște, 3 pl. zemuiésc, imperf. 3 sg. zemuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. zemuiáscă
ZEMUÍ vb. 1. a se zemoși. (Fructele se ~.) 2. a musti. (Brânza de vacă proaspătă ~.)
A ZEMUÍ ~iéște intranz. A lăsa zeamă; a elimina lichid; a musti. /zeamă + suf. ~ui
A SE ZEMUÍ se ~iéște intranz. A se transforma în zeamă; a deveni asemănător cu zeama. /zeamă + suf. ~ui
ZEMUI vb. 1. a se zemoși. (Fructele se ~.) 2. a musti. (Brînza de vacă proaspătă ~.)

zemui dex

Intrare: zemui
zemui conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb intranzitiv unipersonal