Dicționare ale limbii române

2 intrări

15 definiții pentru zemoșire

ZEMOȘÍ, pers. 3 zemoșește, vb. IV. Refl. (Reg.) A deveni zemos. – Din zemos.
ZEMOȘÍRE s. f. (Reg.) Acțiunea de a se zemoși și rezultatul ei. – V. zemoși.
ZEMOȘÍ, pers. 3 zemoșește, vb. IV. Refl. (Reg.) A deveni zemos. – Din zemos.
ZEMOȘÍRE, zemoșiri, s. f. Acțiunea de a se zemoși și rezultatul ei. – V. zemoși.
ZEMOȘÍ, pers. 3 zemoșește, vb. IV. Refl. (Regional; mai ales despre fructe) A deveni zemos.
ZEMOȘÍRE s. f. Acțiunea de a se zemoși.
ZEMOȘÍ, pers. 3 zemoșește, vb. IV. Refl. (Reg.) A deveni zemos. – Din zemos.
ZEMOȘÍRE s. f. Acțiunea de a se zemoși.
!zemoșí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 zemoșéște, imperf. 3 sg. se zemoșeá conj. prez. 3 zemoșeáscă; ger. zemoșíndu-se
zemoșíre (reg.) s. f., g.-d. art. zemoșírii
zemoșí vb., ind. prez. 3 sg. zemoșéște, imperf. 3 sg. zemoșeá; conj. prez. 3 sg. și pl. zemoșeáscă; ger. zemoșínd
zemoșíre s. f., g.-d. art. zemoșírii
ZEMOȘÍ vb. v. zemui.
A SE ZEMOȘÍ pers. 3 se ~éște intranz. 1) A deveni zemos; a se face suculent. 2) A-și pierde forma prin presare sau strângere; a se turti; a se strivi; a se chiflici. /Din zemos
ZEMOȘI vb. a se zemui. (Fructele se ~.)

zemoșire definitie

zemoșire dex

Intrare: zemoși
zemoși conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb reflexiv unipersonal
Intrare: zemoșire
zemoșire substantiv feminin