ZÉMNIC, zemnice, s. n. (Reg.) Pivniță, beci; bordei săpat în pământ, servind la conservarea bucatelor. – Din bg. zemnik.

ZÉMNIC, zemnice, s. n. (Reg.) Pivniță, beci; bordei săpat în pământ, servind la conservarea bucatelor. – Din bg. zemnik.

ZÉMNIC, zemnice, s. n. (Mold.; și cu pronunțarea zămnic) Pivniță boltită sau bordei săpat în pămînt, în care se păstrează zarzavaturile și alte alimente în timpul iernii. Unii, cînd dezgroapă la săpătura vrunui zămnic asemenea cioburi, tot la Zaharia le duc. C. PETRESCU, R. DR. 25. Stau lăcățile de-a rîndul de la pod și pîn’ la zemnic. CONTEMPORANUL, VI 261. Este în ogradă și un zemnic cu bîrne. I. IONESCU, D. 207.

ZÉMNIC, zemnice, s. n. (Reg.) Pivniță, beci; bordei săpat în pământ, servind la conservarea bucatelor. – Bg. zemnik.

zémnic (reg.) s. n., pl. zémnice

zémnic s. n., pl. zémnice

ZÉMNIC s. v. beci, pivniță.

ZÉMNIC ~ce n. reg. Bordei unde se păstrează în special legumele pentru iarnă. /<bulg. zemnik

zemnic n. un fel de bordeiu adâncit în pământ. [Bulg. ZIMNIK, bordeiu de iarnă (din ZIMA, iarnă)].

zắmnic, V. zemnic.

zémnic și zí- n., pl. e (rut. zemnik, d. zémno, frig; bg. zimnik). Pivniță maĭ mică de păstrat legume orĭ stupĭ. – Mold. Pop. zămnic. În Munt. vest boșcă. V. ĭestic, celar, gherghir.

zemnic s. v. BECI. PIVNIȚĂ.

ZÉMNIC, b. (17 B III 54); Zimnicea t., subst. zimnic.