zemnic definitie

2 intrări

13 definiții pentru zemnic

ZÉMNIC, zemnice, s. n. (Reg.) Pivniță, beci; bordei săpat în pământ, servind la conservarea bucatelor. – Din bg. zemnik.
ZÉMNIC, zemnice, s. n. (Reg.) Pivniță, beci; bordei săpat în pământ, servind la conservarea bucatelor. – Din bg. zemnik.
ZÉMNIC, zemnice, s. n. (Mold.; și cu pronunțarea zămnic) Pivniță boltită sau bordei săpat în pămînt, în care se păstrează zarzavaturile și alte alimente în timpul iernii. Unii, cînd dezgroapă la săpătura vrunui zămnic asemenea cioburi, tot la Zaharia le duc. C. PETRESCU, R. DR. 25. Stau lăcățile de-a rîndul de la pod și pîn’ la zemnic. CONTEMPORANUL, VI 261. Este în ogradă și un zemnic cu bîrne. I. IONESCU, D. 207.
ZÉMNIC, zemnice, s. n. (Reg.) Pivniță, beci; bordei săpat în pământ, servind la conservarea bucatelor. – Bg. zemnik.
zémnic (reg.) s. n., pl. zémnice
zémnic s. n., pl. zémnice
ZÉMNIC s. v. beci, pivniță.
ZÉMNIC ~ce n. reg. Bordei unde se păstrează în special legumele pentru iarnă. /<bulg. zemnik
zemnic n. un fel de bordeiu adâncit în pământ. [Bulg. ZIMNIK, bordeiu de iarnă (din ZIMA, iarnă)].
zắmnic, V. zemnic.
zémnic și zí- n., pl. e (rut. zemnik, d. zémno, frig; bg. zimnik). Pivniță maĭ mică de păstrat legume orĭ stupĭ. – Mold. Pop. zămnic. În Munt. vest boșcă. V. ĭestic, celar, gherghir.
zemnic s. v. BECI. PIVNIȚĂ.
ZÉMNIC, b. (17 B III 54); Zimnicea t., subst. zimnic.

zemnic dex

Intrare: Zemnic
Zemnic
Intrare: zemnic
zămnic substantiv neutru
zemnic substantiv neutru