zelos definitie

13 definiții pentru zelos

ZELÓS, -OÁSĂ, zeloși, -oase, adj. Plin de zel, de râvnă, de ardoare. – Zel + suf. -os.
ZELÓS, -OÁSĂ, zeloși, -oase, adj. Plin de zel, de râvnă, de ardoare. – Zel + suf. -os.
ZELÓS, -OÁSĂ, zeloși, -oase, adj. (Despre persoane) Plin de rîvnă, de ardoare, de zel. Primarul Pravilă, zelos și înfrigurat, zorise lumea să se adune. REBREANU, R. II 81. Un erou zelos asudă în fața scenei. CARAGIALE, O. III 230.
ZELÓS, -OÁSĂ, zeloși, -oase, adj. Plin de zel, de râvnă. – Din zel + suf. -os.
zelós adj. m., pl. zelóși; f. zeloásă, pl. zeloáse
zelós adj. m., pl. zelóși; f. sg. zeloásă, pl. zeloáse
ZELÓS adj. 1. v. perseverent. 2. v. harnic.
ZELÓS, -OÁSĂ adj. Plin de râvnă, de zel; zelator. [< zel + -os].
ZELÓS, -OÁSĂ adj. plin de zel; zelator. (< zel + -os)
ZELÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care vădește zel; râvnitor. /zel + suf. ~os
zelos a. plin de zel.
*zelós, -oásă adj. (d. zel. V. gelos, zuliar). Plin de zel: un partizan zelos.
ZELOS adj. 1. activ, harnic, muncitor, neobosit, neostenit, silitor, sîrguincios, sîrguitor, vrednic, (livr.) laborios, (rar) lucrător, spornic, strădalnic, străduitor, (reg.) abătător, (prin vestul Transilv.) baur, (Transilv. și Ban.) porav, (Mold. și Bucov.) robaci, (prin Olt. și Ban.) sîrnic, (înv.) diligent, nepregetat, nepregetător, nevoitor, rîvnaci, rîvnitor, (înv. fig.) neadormit. (Om extrem de ~.) 2. asiduu, insistent, perseverent, silitor, sîrguincios, sîrguitor, stăruitor, susținut, tenace. (O muncă ~.)

zelos dex

Intrare: zelos
zelos adjectiv