zelator definitie

9 definiții pentru zelator

ZELATÓR, -OÁRE, zelatori, -oare, s. m. și f. (Livr.) Persoană zeloasă. – Din fr. zélateur.
ZELATÓR, -OÁRE, zelatori, -oare, s. m. și f. (Livr.) Persoană zeloasă. – Din fr. zélateur.
zelatoáre s. f., g.-d. art. zelatoárei; pl. zelatoáre
zelatór s. m., pl. zelatóri; f. sg. și pl. zelatoáre
ZELATÓR, -OÁRE s.m. și f. (Liv.) Zelos. [< fr. zélateur].
ZELATÓR, -OARE, zelatóri, -oare, adj., s. m. și s. f. (Om) Zelos; Zelot (1). (din fr. zélateur)
zelator m. cel ce lucrează cu zel pentru o cauză.
*zelatór, -oáre s. (lat. zelator). Care lucrează cu zel: zelatoriĭ credințeĭ. Membru al uneĭ secte jidăneștĭ din Ĭerusalim supt împăratu Titu.
zelatór, -oáre s. m. f. (peior.) Persoană zeloasă ◊ „Toți zelatorii cultului lui Ceaușescu, strânși în ograda rău mirositoare a «României Mari», îi reproșează lui Deșliu proletcultismul întâilor sale volume.” R.lit. 28 I 92 p. 15. ◊ „Moartea se plictisește repede de zelatorii ei.” R.lit. 1218 V 93 p. 7 (din fr. zélateur; DN3, DEX-S)

zelator dex

Intrare: zelator
zelator admite vocativul substantiv masculin