ZEITÁTE, zeități, s. f. Divinitate păgână; zeu, zeiță. [Pr.: ze-i-] – Din zeu (după divinitate).

ZEITÁTE, zeități, s. f. Divinitate păgână; zeu, zeiță.[Pr.: ze-i-] – Din zeu (după divinitate).

ZEITÁTE, zeități, s. f. Divinitate păgînă; zeu, zeiță. Cu căciulile în mînă și cu gurile căscate, Oamenii salută-n cale pămînteasca zeitate. EMINESCU, O. IV 362.

ZEITÁTE, zeități, s. f. Divinitate păgână; zeu, zeiță. – Din zeu (după divinitate).

zeítate (ze-i-) s. f., g.-d. art. zeítății; pl. zeítăți

zeitáte s. f. (sil. ze-i-), g.-d. art. zeității; pl. zeități

ZEITÁTE s. (BIS.) divinitate, Dumnezeu, idol, zeu, (înv.) bolovan, boz, chip, făptură, simulacru, zân. (Anticii se închinau la ~ăți.)

ZEITÁTE s.f. Divinitate păgână; zeu, zeiță. [Pron. ze-i-. / < zeu + -itate, după divinitate].

ZEITÁTE s. f. divinitate păgână, zeu, zeiță. (< zeu + -itate)

ZEITÁTE ~ăți f. Divinitate la păgâni; zeu. [G.-D. zeității; Sil. ze-i-] /Din zeu

zeitate f. divinitate mitologică.

*zeitáte f. (d. zeŭ, după lat. déitas, -átis, divinitate). Divinitate.

ZEITATE s. (BIS.) divinitate, dumnezeu, idol, zeu, (înv.) bolovan, boz, chip, făptură, simulacru, zîn. (Anticii se închinau la ~i.)