Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

12 defini╚Ťii pentru zeificare

ZEIFIC├ü, ze├şfic, vb. I. Tranz. A deifica. [Pr.: ze-i-] ÔÇô Din zeu (dup─â deifica).
ZEIFIC├üRE, zeific─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a zeifica, deificare. [Pr.: ze-i-] ÔÇô V. zeifica.
ZEIFIC├ü, ze├şfic, vb. I. Tranz. A deifica. [Pr.: ze-i-] ÔÇô Din zeu (dup─â deifica).
ZEIFIC├üRE, zeific─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a zeifica; deificare. [Pr.: ze-i-] ÔÇô V. zeifica.
zeific├í vb. ├şnd. prez. 1 sg. ze├şfic, 3 sg. ╚Öi pl. ze├şfic─â
zeificáre s. f. (sil. ze-i-), g.-d. art. zeificării, pl. zeificări
ZEIFICÁ vb. a deifica, a diviniza, (înv.) a îndumnezei. (A ~ un muritor.)
ZEIFICÁRE s. deificare, divinizare, (înv.) îndumnezeire. (~ unui muritor.)
ZEIFICÁ vb. tr. a deifica. (după deifica)
A ZEIFIC├ü ze├şfic tranz. 1) (persoane, fiin╚Ťe sau lucruri) A trata cu dragoste sau admira╚Ťie exagerat─â; a iubi ca pe o zeitate; a idolatriza; a deifica; a diviniza; a adora. 2) (fiin╚Ťe) A trece ├«n r├óndul zeit─â╚Ťilor; a diviniza; a deifica; a idolatriza; a apoteoza. [Sil. ze-i-] /Din zeu
ZEIFICA vb. a deifica, a diviniza, (înv.) a îndumnezei. (A ~ un muritor.)
ZEIFICARE s. deificare, divinizare, (înv.) îndumnezeire. (~ unui muritor.)

Zeificare dex online | sinonim

Zeificare definitie

Intrare: zeifica
zeifica conjugarea I grupa I verb tranzitiv
Intrare: zeificare
zeificare substantiv feminin