Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
ZEIFICÁ, zeífic, vb. I. Tranz. A deifica. [Pr.: ze-i-] – Din zeu (după deifica).
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
ZEIFICÁRE, zeificări, s. f. Acțiunea de a zeifica, deificare. [Pr.: ze-i-] – V. zeifica.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
ZEIFICÁ, zeífic, vb. I. Tranz. A deifica. [Pr.: ze-i-] – Din zeu (după deifica).
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
ZEIFICÁRE, zeificări, s. f. Acțiunea de a zeifica; deificare. [Pr.: ze-i-] – V. zeifica.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
zeificá vb. índ. prez. 1 sg. zeífic, 3 sg. și pl. zeífică
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
zeificáre s. f. (sil. ze-i-), g.-d. art. zeificării, pl. zeificări
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
ZEIFICÁ vb. a deifica, a diviniza, (înv.) a îndumnezei. (A ~ un muritor.)
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
ZEIFICÁRE s. deificare, divinizare, (înv.) îndumnezeire. (~ unui muritor.)
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
ZEIFICÁ vb. tr. a deifica. (după deifica)
- sursa: MDN '00 2000
- permalink
A ZEIFICÁ zeífic tranz. 1) (persoane, ființe sau lucruri) A trata cu dragoste sau admirație exagerată; a iubi ca pe o zeitate; a idolatriza; a deifica; a diviniza; a adora. 2) (ființe) A trece în rândul zeităților; a diviniza; a deifica; a idolatriza; a apoteoza. [Sil. ze-i-] /Din zeu
- sursa: NODEX 2002
- permalink
ZEIFICA vb. a deifica, a diviniza, (înv.) a îndumnezei. (A ~ un muritor.)
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
ZEIFICARE s. deificare, divinizare, (înv.) îndumnezeire. (~ unui muritor.)
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
zeificare definitie
zeificare dex
Intrare: zeifica
zeifica
conjugarea I
grupa I
verb
tranzitiv
Intrare: zeificare
zeificare
substantiv feminin