ZEÍȚĂ, zeițe, s. f. Divinitate păgână feminină. ♦ Epitet dat femeii adorate. – Zeu + suf. -iță.

ZEÍȚĂ, zeițe, s. f. Divinitate păgână feminină. ♦ Epitet dat femeii adorate. – Zeu + suf. -iță.

ZEÍȚĂ, zeițe s. f. Divinitate feminină.

ZEÍȚĂ, zeițe, s. f. Divinitate păgână feminină. – Din zeu + suf. -iță.

zeíță s. f., g.-d. art. zeíței; pl. zeíțe

zeíță s. f., g.-d. art. zeíței; pl. zeíțe

ZEÍȚĂ s. (BIS.) (înv.) dumnezeie, dumnezeoaică, zeie, zână. (~ frumuseții, Afrodita.)

ZEÍȚĂ zeíțe f. 1) Divinitate la păgâni; zeitate. 2) fig. fam. Femeie înzestrată cu însușiri fizice și morale excepționale. 3) fig. Femeie foarte frumoasă. /zeu + suf. ĩță

zeiță f. 1. divinitate păgână de sex femenin; 2. femeie foarte frumoasă.

*zeíță f., pl. e (d. zeŭ). Divinitate fabuloasă de sex feminin, zînă. Fig. Femeĭe foarte frumoasă. – Uniĭ încearcă să zică (la sing. numaĭ) zeĭe.

ZEIȚĂ s. (BIS.) (înv.) dumnezeie, dumnezeoaică, zeie, zînă. (~ frumuseții, Afrodita.)