Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

20 defini╚Ťii pentru zeghe

ZÉCHE s. f. v. zeghe.
Z├ëGHE, zeghi, s. f. 1. Hain─â ╚Ť─âr─âneasc─â lung─â, ├«mpodobit─â uneori cu g─âitane negre, care se poart─â ├«n ╚Ťinuturile muntoase. ÔÖŽ Hain─â f─âcut─â din piele de oaie cu care se ├«mbrac─â ciobanii; ╚Öub─â. 2. Postav gros din care se fac unele haine ╚Ť─âr─âne╚Öti; dimie. [Var.: z├ęche s. f.] ÔÇô Et. nec.
ZÉCHE s. f. v. zeghe.
Z├ëGHE, zeghi, s. f. 1. Hain─â ╚Ť─âr─âneasc─â lung─â, ├«mpodobit─â uneori cu g─âitane negre, care se poart─â ├«n ╚Ťinuturile muntoase. ÔÖŽ Hain─â facut─â din piele de oaie, cu care se ├«mbrac─â ciobanii; ╚Öub─â. 2. Postav gros din care se fac unele haine ╚Ť─âr─âne╚Öti; dimie. [Var.: z├ęche s. f.] ÔÇô Et. nec.
Z├ëGHE, zeghi, s. f. 1. Hain─â ╚Ť─âr─âneasc─â lung─â (p├«n─â la glezn─â), ├«mpodobit─â uneori cu g─âitane negre, care se poart─â ├«n ╚Ťinuturile muntoase; gheb─â. Cu c─âciula ├«ntr-o parte, El p─â╚Öe╚Öte plin de fal─â, Sara purpurie-i schimb─â Zeghea-n mant─â triumfal─â. IOSIF, V. 98. Vine ├«ndat─â cu o zeghe, pe care o arunc─â pe umerii lui Ion. CARAGIALE, O. I 267. Un t├«n─âr purt├«nd zeghea s├«rbeasc─â ╚Ťine m├«na pe hangerul de la br├«u. ODOBESCU, S. I 100. ÔÖŽ Hain─â f─âcut─â din piele de oaie, cu care se ├«mbrac─â ciobanii; ╚Öub─â, saric─â, cojoc. E t├«rziu acum. ├Än zeghe, Dorm doina╚Öii din cavale; C├«te-o stea, c─âz├«nd de veghe, Spre culcu╚Ö ├«╚Öi face cale. CERNA, P. 141. 2. Postav gros din care se fac unele haine ╚Ť─âr─âne╚Öti; dimie,- Variant─â: z├ęghie (LESNEA, A. 111) s. f.
ZÉGHIE s. f. v. zeghe.
ZÉCHE s. f. v. zeghe.
Z├ëGHE, zeghi, s. f. 1. Hain─â ╚Ť─âr─âneasc─â lung─â, ├«mpodobit─â uneori cu g─âitane negre, care se poart─â ├«n ╚Ťinuturile muntoase. ÔÖŽ Hain─â f─âcut─â din piele de oaie, cu care se ├«mbrac─â ciobanii. 2. Postav gros din care se fac unele haine ╚Ť─âr─âne╚Öti; dimie. [Var.: z├ęche s. f.]
z├ęghe s. f., art. z├ęghea, g.-d. art. z├ęghii; pl. zeghi
z├ęghe s. f., art. z├ęghea, g.-d. art. z├ęghii; pl. zeghi
Z├ëGHE s. (reg.) gheb─â, (Transilv. ╚Öi Ban.) ╚Ťundr─â. (~ purtat─â de ╚Ť─ârani.)
ZÉGHE s. v. aba, dimie, pănură.
z├ęghe (-ghi), s. f. ÔÇô Hain─â lung─â, ╚Öub─â. ÔÇô Var. zeche. Origine necunoscut─â. Apare din sec. XVII. Der. din lat. set┼şla, de la seta (Hasdeu, Cuv. din B─âtr├«ni, I, 311), sau din lat. dec┼şla, de la decus ÔÇ×podoab─âÔÇŁ (Pu╚Öcariu, Conv. lit., XXXIII, 459) nu este probabil─â, cf. Tiktin. Mag. zeke (Cihac, II, 540) ╚Öi s─âs. s├Ącke provin din rom.
Z├ëGHE ~i f. ├«nv. 1) Hain─â lung─â ╚Öi larg─â, confec╚Ťionat─â din postav sau din piele de oaie (├«mpodobit─â cu g─âitan negru), pe care o purtau ╚Ť─âranii. 2) ╚Ües─âtur─â groas─â de l├ón─â (de obicei alb─â) care se producea ├«n gospod─âriile ╚Ť─âr─âne╚Öti ╚Öi din care se confec╚Ťionau haine; p─ânur─â; aba; dimie. [G.-D. zeghii] /Orig. nec.
zeghe f. haină din dimie albă: zeghea e haina muntenilor din stânga Oltului. [Vechiu-rom. zechie = lat. SETULA, păr aspru (medieval SECLA, zeghe)].
z├ęche, V. zeghe.
z├ęghe (Munt. Olt.) ╚Öi z├ęche (Trans.) f. (lat. s├ętula, p─âr aspru [dim. d. s├¬ta, p─âr gros de animal], mlat. secla, ca zer din serum. D. rom. vine ung. zeke, sas. s├Ącke, surtuc ╚Ť─âr─ânesc. Cp. cu a╚Öchie, fachie, ureche, veche). Un fel de dimie. Suman lung sur or─ş alb de ─şarn─â. V. chebe, coporan.
ZEGHE s. (reg.) gheb─â, (Transilv. ╚Öi Ban.) ╚Ťundr─â. (~ purtat─â de ╚Ť─ârani.)
zeghe s. v. ABA. DIMIE. P─éNUR─é.
zeghe, zeghi s. f. uniform─â de de╚Ťinut.

Zeghe dex online | sinonim

Zeghe definitie

Intrare: zeghe
zeghie substantiv feminin
zeche substantiv feminin
zechie substantiv feminin
zeghe substantiv feminin