ZEFLÍU, -ÍE, zeflii, adj. (Înv.) Vesel, glumeț. – Din tc. zevkli.

ZEFLÍU, -ÍE, zeflii, adj. (Turcism înv.) Vesel, glumeț. – Din tc. zevkli.

ZEFLÍU, -ÍE, zeflii, adj. (Turcism învechit; despre oameni) Vesel, glumeț. Ești zefliu, jupîne, Și cu poftă de vorbă. TEODORESCU, P. P. 126.

ZEFLÍU, -ÍE, zeflii, adj. (Turcism înv.) Vesel, glumeț. – Tc. zevkli.

zeflíu (înv.) (ze-fliu) adj. m., f. zeflíe; pl. m. și f. zeflíi

zeflíu adj. m. (sil. -fliu), f. zeflíe; pl. m. și f. zeflíi

ZEFLÍU adj. v. glumeț, hazliu, poznaș, vesel.

zefliu a. vesel. [Turc. ZEVKLI].

zeflíŭ, -íe adj. (turc. zevklĭ. V. zeflemea, zefchĭ). Munt. Sec. 18-19. Vesel, glumeț.

zefliu adj. v. GLUMEȚ. HAZLIU. POZNAȘ. VESEL.