zee definitie

12 definiții pentru zee

ZÉE, zee, s. f. (Înv., rar) Zeiță. [Scris și: zeie] – Din zeu.
ZÉIE, zeie, s. f. (Rar) Zeiță. [Pr.: ze-ie] – Din zeu.
ZÉIE s. f. (Rar) Zeiță. înfioratu-mi suflet nu s-a-ntrebat vrodată Făptura ta de zeie pe cine îl îmbată. CERNA, P. 11. Ești o zeie și ție mă închin. ALECSANDRI, T. II 288.
ZÉIE, zeie, s. f. (Rar) Zeiță. – Din zeu.
zée (înv., rar) s. f., art. zéea, g.-d. art. zéei; pl. zée
zéie s. f., art. zéia, g.-d. art. zéiei; pl. zéie
ZÉIE s. v. zeiță.
ZÉIE s.f. (Rar) Zeiță. [Pron. ze-ie. / < zeu, cf. lat. dea].
zee f. zeiță: frumoasa zee Flora și-a părăsit culcușu-i AL.
zeĭe, V. zeiță.
*zeíță f., pl. e (d. zeŭ). Divinitate fabuloasă de sex feminin, zînă. Fig. Femeĭe foarte frumoasă. – Uniĭ încearcă să zică (la sing. numaĭ) zeĭe.
zeie s. v. ZEIȚĂ.

zee dex

Intrare: zee
zeie substantiv feminin
zee substantiv feminin