Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

23 defini╚Ťii pentru zeciuit

ZECIU├Ź, zeciuiesc, vb. IV. Tranz. (├Änv.) 1. A lua a zecea parte din produsele cuiva; a dijmui. ÔÖŽ (Fam.) A-╚Öi ├«nsu╚Öi o parte din bunurile cuiva; a fura. 2. (Despre boli, calamit─â╚Ťi naturale etc.) A face multe victime; a decima. ÔÇô Zece + suf. -ui.
ZECIU├ŹT1, zeciuituri, s. n. (├Änv.) Zeciuire. ÔÇô V. zeciui.
ZECIU├ŹT2, -─é, zeciui╚Ťi, -te, adj. (├Änv.) Din care s-a pl─âtit zeciuial─â; dijmuit. ÔÇô V. zeciui.
ZECIU├Ź, zeciuiesc, vb. IV. Tranz. (├Änv.) 1. A lua a zecea parte din produsele cuiva; a dijmui. ÔÖŽ (Fam.) A-╚Öi ├«nsu╚Öi o parte din bunurile cuiva; a fura. 2. (Despre boli, calamit─â╚Ťi naturale etc.) A face multe victime; a decima. ÔÇô Zece + suf. -ui.
ZECIU├ŹT1, zeciuituri, s. n. (├Änv.) Zeciuire. ÔÇô V. zeciui.
ZECIU├ŹT2, -─é, zeciui╚Ťi, -te, adj. (├Änv.) Din care s-a pl─âtit zeciuial─â; dijmuit. ÔÇô V. zeciui.
ZECIU├Ź, zeciuiesc, vb. IV. (├Änvechit) 1. Tranz. A lua zeciuial─â; p. ext. A-╚Öi ├«nsu╚Öi prin furt sau prin abuz o parte din bunurile cuiva; a fura. V─âtaful de curte al urma╚Öului... ├«ncepuse de mult timp a zeciui averile st─âp├«nului s─âu. FILIMON, C. 84. 2. Intranz. (Rar) A face multe victime; a decima. O teribil─â cium─â zeciuia prin sate ╚Öi prin ora╚Öe. HASDEU, la TDRG.
ZECIU├ŹT1, zeciuituri, s. n. Zeciuire.
ZECIU├ŹT2, -─é, zeciui╚Ťi, -te, adj. (Despre produse) Din care s-a pl─âtit zeciuial─â; dijmuit.
ZECIU├Ź, zeciuiesc, vb. IV. (├Änv.) 1. Tranz. A lua a zecea parte din produsele cuiva; a dijmui. ÔÖŽ (Fam.) A-╚Öi ├«nsu╚Öi o parte din bunurile cuiva; a fura. 2. Intranz. (Despre boli etc.) A face multe victime; a decima. ÔÇô Din zece.
ZECIU├ŹT1, zeciuituri, s. n. Zeciuire. ÔÇô V. zeciui.
ZECIU├ŹT2, -─é, zeciui╚Ťi, -te, adj. Din care s-a pl─âtit zeciuial─â; dijmuit. ÔÇô V. zeciui.
zeciu├ş (a ~) (├«nv.) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. zeciui├ęsc, imperf. 3 sg. zeciui├í conj. prez. 3 s─â zeciui├ísc─â
zeciu├şt (├«nv.) s. n., pl. zeciu├şturi
zeciu├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. zeciui├ęsc, imperf. 3 sg. zeciui├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. zeciui├ísc─â
zeciu├şt s. n., pl. zeciu├şturi
ZECIU├Ź vb. v. decima, dijmui.
ZECIU├ŹT s. v. dijmuial─â, dijmuire, dijmuit.
A ZECIU├Ź ~i├ęsc tranz. 1) ├«nv. (╚Ť─ârani) A face s─â dea zeciuial─â; a dijmui. 2) fam. (bunuri str─âine) A-╚Öi ├«nsu╚Öi ├«n mod abuziv ├«n baza unei situa╚Ťii privilegiate; a dijmui. 3) (despre r─âzboaie, epidemii etc.) A omor├« ├«n mas─â; a cosi; a decima. /zece + suf. ~ui
zeciu├Č v. a lua zeciueal─â.
zec─şu─ş├ęsc v. tr. (d. zece). ─Ča┼ş zec─şu─şal─â, dijmu─şesc. V. decimez.
zeciui vb. v. DECIMA. DIJMUI.
zeciuit s. v. DIJMUIAL─é. DIJMUIRE. DIJMUIT.

Zeciuit dex online | sinonim

Zeciuit definitie

Intrare: zeciuit (adj.)
zeciuit 1 adj. adjectiv
Intrare: zeciui
zeciui conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv
Intrare: zeciuit (zeciuire)
zeciuit 2 s.n. substantiv neutru