zeciuit definitie

23 definiții pentru zeciuit

ZECIUÍ, zeciuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A lua a zecea parte din produsele cuiva; a dijmui. ♦ (Fam.) A-și însuși o parte din bunurile cuiva; a fura. 2. (Despre boli, calamități naturale etc.) A face multe victime; a decima. – Zece + suf. -ui.
ZECIUÍT1, zeciuituri, s. n. (Înv.) Zeciuire. – V. zeciui.
ZECIUÍT2, -Ă, zeciuiți, -te, adj. (Înv.) Din care s-a plătit zeciuială; dijmuit. – V. zeciui.
ZECIUÍ, zeciuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A lua a zecea parte din produsele cuiva; a dijmui. ♦ (Fam.) A-și însuși o parte din bunurile cuiva; a fura. 2. (Despre boli, calamități naturale etc.) A face multe victime; a decima. – Zece + suf. -ui.
ZECIUÍT1, zeciuituri, s. n. (Înv.) Zeciuire. – V. zeciui.
ZECIUÍT2, -Ă, zeciuiți, -te, adj. (Înv.) Din care s-a plătit zeciuială; dijmuit. – V. zeciui.
ZECIUÍ, zeciuiesc, vb. IV. (Învechit) 1. Tranz. A lua zeciuială; p. ext. A-și însuși prin furt sau prin abuz o parte din bunurile cuiva; a fura. Vătaful de curte al urmașului... începuse de mult timp a zeciui averile stăpînului său. FILIMON, C. 84. 2. Intranz. (Rar) A face multe victime; a decima. O teribilă ciumă zeciuia prin sate și prin orașe. HASDEU, la TDRG.
ZECIUÍT1, zeciuituri, s. n. Zeciuire.
ZECIUÍT2, -Ă, zeciuiți, -te, adj. (Despre produse) Din care s-a plătit zeciuială; dijmuit.
ZECIUÍ, zeciuiesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A lua a zecea parte din produsele cuiva; a dijmui. ♦ (Fam.) A-și însuși o parte din bunurile cuiva; a fura. 2. Intranz. (Despre boli etc.) A face multe victime; a decima. – Din zece.
ZECIUÍT1, zeciuituri, s. n. Zeciuire. – V. zeciui.
ZECIUÍT2, -Ă, zeciuiți, -te, adj. Din care s-a plătit zeciuială; dijmuit. – V. zeciui.
zeciuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zeciuiésc, imperf. 3 sg. zeciuiá conj. prez. 3 să zeciuiáscă
zeciuít (înv.) s. n., pl. zeciuíturi
zeciuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zeciuiésc, imperf. 3 sg. zeciuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. zeciuiáscă
zeciuít s. n., pl. zeciuíturi
ZECIUÍ vb. v. decima, dijmui.
ZECIUÍT s. v. dijmuială, dijmuire, dijmuit.
A ZECIUÍ ~iésc tranz. 1) înv. (țărani) A face să dea zeciuială; a dijmui. 2) fam. (bunuri străine) A-și însuși în mod abuziv în baza unei situații privilegiate; a dijmui. 3) (despre războaie, epidemii etc.) A omorî în masă; a cosi; a decima. /zece + suf. ~ui
zeciuì v. a lua zeciueală.
zecĭuĭésc v. tr. (d. zece). Ĭaŭ zecĭuĭală, dijmuĭesc. V. decimez.
zeciui vb. v. DECIMA. DIJMUI.
zeciuit s. v. DIJMUIALĂ. DIJMUIRE. DIJMUIT.

zeciuit dex

Intrare: zeciuit (adj.)
zeciuit 1 adj. adjectiv
Intrare: zeciui
zeciui conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv
Intrare: zeciuit (zeciuire)
zeciuit 2 s.n. substantiv neutru