ZECÍME, zecimi, s. f. 1. A zecea parte dintr-un întreg împărțit în părți egale. ♦ Prima cifră din dreapta virgulei la numerele zecimale. 2. (În sistemul fiscal din trecut) A zecea parte, care revenea județului sau comunei, din impozitul plătit de cetățeni statului. – Zece + suf. -ime.

ZECÍME, zecimi, s. f. 1. A zecea parte dintr-un întreg împărțit în părți egale. ♦ Prima cifră din dreapta virgulei la numerele zecimale. 2. (În sistemul fiscal din trecut) A zecea parte, care revenea județului sau comunei, din impozitul plătit de cetățeni statului. – Zece + suf. -ime.

ZECÍME, zecimi, s. f. 1. Fiecare dintre părțile luate dintr-un întreg împărțit în zece părți egale. ♦ Prima cifră de după virgulă, la numerele zecimale. 2. (În trecut) Impozit reprezentînd a zecea parte din venitul cuiva; p. ext. cantitate dintr-un prodiis (de obicei reprezentînd a zecea parte din totalul produselor cuiva) luată ca plată pentru prestarea unui serviciu (v. zeciuială). ♦ A zecea parte, care îi revenea județului sau comunei, din impozitul plătit de cetățeni statului.

ZECÍME, zecimi, s. f. 1. A zecea parte dintr-un întreg împărțit în părți egale. ♦ Prima cifră din dreapta virgulei, la numeralele zecimale. 2. (În sistemul fiscal din trecut) A zecea parte, care revenea județului sau comunei, din impozitul plătit de cetățeni statului. – Din zece + suf. -ime.

zecíme s. f., g.-d. art. zecímii; pl. zecími

zecíme s. f., g.-d. art. zecímii; pl. zecími

ZECÍME ~i f. 1) A zecea parte dintr-un întreg. 2) (la numerele zecimale) Prima cifră situată după virgulă. /zece + suf. ~ime

zecime f. a zecea parte: zecimi județene.

zecíme f. (d. zece). A zecea parte din ceva: o zecime dintr’un metru. Grupă de zece (în aritmetică): unimĭ, zecimĭ, sutimĭ.