zețuit definitie

17 definiții pentru zețuit

ZEȚUÍ, zețuiesc, vb. IV. Tranz. A așeza literele unui text în culegar după manuscris pentru a tipări; a culege. – Din germ. setzen.
ZEȚUÍT, zețuituri, s. n. Faptul de a zețui; zețuire. – V. zețui.
ZEȚUÍ, zețuiesc, vb. IV. Tranz. A așeza literele unui text în culegar după manuscris pentru a tipări; a culege. – Din germ. setzen.
ZEȚUÍT, zețuituri, s. n. Faptul de a zețui; zețuire. – V. zețui.
ZEȚUÍ, zețuiesc, vb. IV. Tranz. A așeza literele unui text în culegar, după manuscris; a culege. – Germ. setzen.
ZEȚUÍT, zețuituri, s. n. Faptul de a zețui; zețuire.
zețuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zețuiésc, imperf. 3 sg. zețuiá conj. prez. 3 să zețuiáscă
zețuít s. n., pl. zețuíturi
zețuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zețuiésc, imperf. 3 sg. zețuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. zețuiáscă
zețuít s. n., pl. zețuíturi
ZEȚUÍ vb. v. culege.
ZEȚUÍT s. v. cules.
A ZEȚUÍ ~iésc tranz. (texte) A pregăti pentru tipar, alegând caracterele tipografice și așezându-le în culegar după manuscris; a culege. /<germ. setzen
zețuit n. compozițiune tipografică.
*zețuĭésc v. tr. (germ. setzen, a așeza). Culeg literele tipografice și formez cuvinte apoĭ rîndurĭ și coloane.
ZEȚUI vb. (TIPOGR.) a compune, a culege. (A ~ materialul de tipărit.)
ZEȚUIT s. (TIPOGR.) compoziție, compunere, culegere, cules, zețuire. (~ unui text.)

zețuit dex

Intrare: zețuit (part.)
zețuit 2 part. participiu
Intrare: zețui
zețui conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv
Intrare: zețuit (zețuire)
zețuit 1 s.n. substantiv neutru