zețuire definitie

2 intrări

16 definiții pentru zețuire

ZEȚUÍ, zețuiesc, vb. IV. Tranz. A așeza literele unui text în culegar după manuscris pentru a tipări; a culege. – Din germ. setzen.
ZEȚUÍRE, zețuiri, s. f. Acțiunea de a zețui și rezultatul ei; zețuit, culegere. – V. zețui.
ZEȚUÍ, zețuiesc, vb. IV. Tranz. A așeza literele unui text în culegar după manuscris pentru a tipări; a culege. – Din germ. setzen.
ZEȚUÍRE, zețuiri, s. f. Acțiunea de a zețui și rezultatul ei; zețuit, culegere. – V. zețui.
ZEȚUÍ, zețuiesc, vb. IV. Tranz. A așeza literele unui text în culegar, după manuscris; a culege. – Germ. setzen.
ZEȚUÍRE s. f. Acțiunea de a zețui; culegere.
zețuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zețuiésc, imperf. 3 sg. zețuiá conj. prez. 3 să zețuiáscă
zețuíre s. f., g.-d. art. zețuírii; pl. zețuíri
zețuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zețuiésc, imperf. 3 sg. zețuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. zețuiáscă
zețuíre s. f., g.-d. art. zețuírii; pl. zețuíri
ZEȚUÍ vb. v. culege.
ZEȚUÍRE s. v. cules.
A ZEȚUÍ ~iésc tranz. (texte) A pregăti pentru tipar, alegând caracterele tipografice și așezându-le în culegar după manuscris; a culege. /<germ. setzen
*zețuĭésc v. tr. (germ. setzen, a așeza). Culeg literele tipografice și formez cuvinte apoĭ rîndurĭ și coloane.
ZEȚUI vb. (TIPOGR.) a compune, a culege. (A ~ materialul de tipărit.)
ZEȚUIRE s. (TIPOGR.) compoziție, compunere, culegere, cules, zețuit. (~ unui text.)

zețuire dex

Intrare: zețui
zețui conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv
Intrare: zețuire
zețuire substantiv feminin