ZEȚĂRÍE, (2) zețării, s. f. 1. Meseria de zețar. 2. Sală în care lucrează zețarii într-o tipografie; culegătorie. – Zețar + suf. -ie.

ZEȚĂRÍE, (2) zețării, s. f. 1. Meseria de zețar. 2. Sală în care lucrează zețarii într-o tipografie; culegătorie. – Zețar + suf. -ie.

ZEȚĂRÍE, (2) zețării, s. f. 1. (Înv.) Meseria de zețar. 2. Sală în care lucrează zețarii într-o tipografie. – Din zețar + suf. -ie.

zețăríe s. f., art. zețăría, g.-d. art. zețăríei; (secții) pl. zețăríi, art. zețăríile

zețăríe s. f., art. zețăría, g.-d. art. zețăríei; (secții) pl. zețăríi, art. zețăríile

ZEȚĂRÍE s. v. culegătorie.

ZEȚĂRÍE ~i f. 1) Meseria de zețar. 2) Secție a unei tipografii în care lucrează zețarii; culegătorie. /zețar + suf. ~ie

zețărie f. meseria zețarului și locul unde zețuește.

zețăríe f. Meseria de zețar. Locu în care se zețuĭește.

ZEȚĂRIE s. (TIPOGR.) culegătorie. (~ a unei tipografii.)