zdupăi definitie

10 definiții pentru zdupăi

ZDUPĂÍ, zdúpăi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A călca greu, cu zgomot; a tropăi. – Zdup + suf. -ăi.
ZDUPĂÍ, zdúpăi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A călca greu, cu zgomot; a tropăi. – Zdup + suf. -ăi.
ZDUPĂÍ, zdúpăi, vb. IV. Intranz. (Regional) A călca greu și înăbușit, cu zgomot surd. A luat-o la goană spre apus, zdupăind prin ogoare, ca o namilă de jivină încolțită. POPA V. 77. ◊ Tranz. (Rar) Omul dinlăuntru a mormăit ceva, a zdupăit apăsat un pas ori doi și s-a ivit în ușa deschisă dintr-o zmucitură. GALAN, Z. R. 254.
ZDUPĂÍ, zdúpăi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A călca greu, cu zgomot; a tropăi. – Din zdup.
zdupăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zdúpăi, 3 zdúpăie, imperf. 3 sg. zdupăiá; conj. prez. 3 să zdúpăie
zdupăí vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. zdúpăi, 3 sg. și pl. zdúpăie, imperf. 3 sg. zdupăiá
ZDUPĂÍ vb. v. tropăi.
A ZDUPĂÍ ~iésc 1. intranz. A produce zgomot cu picioarele în timpul mersului sau alergării; a face „zdup-zdup”; a tropăi. 2. tranz. (persoane) A bate producând un zgomot. /zdup + suf. ~ăi
dúpăĭ și dúpuĭ, a -í v. intr. (d. dup 3 și rudă și cu sîrb. dúpiti, nsl. dúpati, ceh. dupati, a dupui ș.a. [Bern. 1, 238]. V. dupăcesc, zdup). Fam. Calc greŭ, fac dup-dup cînd fug (cu picĭoarele goale pin casă orĭ cu ghetele pe pămînt). – Și zd-: sărĭ zdupăind (VR. 1924, 2, 188). V. duduĭ.
zdupăi vb. v. TROPĂI.

zdupăi dex

Intrare: zdupăi
zdupăi conjugarea a IV-a grupa a IV-a verb intranzitiv