zduhní, zduhnésc, vb. IV (reg.) a muri, a dispare.

zduhnésc și zdohnésc v. intr. (rus. za-dóhnutĭ-sĕa, a-șĭ da sufletu, d. duh, duh. V. odihnesc). Est. Iron. Mor, per, îmĭ daŭ sufletu: a zduhnit păcătosu! V. cicnesc.