Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

28 defini╚Ťii pentru zdruncinat

ZDRUNCIN├ü, zdr├║ncin, vb. I. Tranz. 1. A scutura puternic, a zg├ól╚Ť├ói, a zgudui; a cl─âtina; a hurduca. 2. Fig. A cl─âtina din temelii o concep╚Ťie, o convingere etc.; a sl─âbi, a submina, a ╚Öubrezi. ÔÇô Et. nec.
ZDRUNCIN├üT, -─é, zdruncina╚Ťi, -te, adj. 1. Zguduit, cl─âtinat, hurducat. ÔÖŽ Zdrobit, strivit. ÔÖŽ ╚śubrezit, sl─âbit. 2. Fig. Tulburat suflete╚Öte. ÔÇô V. zdruncina.
ZDRUNCIN├ü, zdr├║ncin, vb. I. Tranz. 1. A scutura tare, a zg├ól╚Ť├ói, a zgudui; a cl─âtina; a hurduca. 2. Fig. A cl─âtina din temelii o concep╚Ťie, o convingere etc.; a sl─âbi, a submina, a ╚Öubrezi. ÔÇô Et. nec.
ZDRUNCIN├üT, -─é, zdruncina╚Ťi, -te, adj. 1. Zguduit, cl─âtinat, hurducat. ÔÖŽ Zdrobit, strivit. ÔÖŽ ╚śubrezit, sl─âbit. 2. Fig. Tulburat suflete╚Öte. ÔÇô V. zdruncina.
STRUNCINÁ vb. I v. zdruncina.
ZDRUNCIN├ü, zdr├║ncin, vb. I. Tranz. 1. A scutura tare, a zgudui, a cl─âtina, a zg├«l╚Ť├«i; a hurduca. Se vede c─â te-a zdruncinat r─âu de tot ma╚Öina. REBREANU, R. I 155. ├Änh─â╚Ť├«nd parii, au ├«nceput s─â-i ticseasc─â peste bietul morar, c├«t i-au zdruncinat mai toate oasele. SBIERA, P. 239. Mi-am zdruncinat ╚Öelile pin dro╚Öce pe paveoa noastr─â. ALECSANDRI, T. 1012. ÔŚŐ Refl. Lovi troni╚Öorul cu genunchiul, se cam zdruncin─â. ISPIRESCU, U. 98. ÔÖŽ Refl. Fig. A se agita, a se zbuciuma. ├«ncotro te zdruncini, unche╚Öule? POPA, V. 164. 2. Fig. A cl─âtina din temelii, a sl─âbi, a submina, a ╚Öubrezi. Adev─ârul zilelor noastre nu poate fi zdruncinat. GHEREA, ST. CR. II 97. Fa╚Ťa lui trist─â ╚Öi ni╚Öte ochi care priveau cu at├«ta jale ├«mprejur ar─âtau c─â o suferin╚Ť─â moral─â zdruncinase pe urie╚Ö. CONTEMPORANUL, III 922. ÔÇô Variant─â: (├«nvechit) struncin├í (NEGRUZZI, S. I 298) vb. I.
ZDRUNCIN├üT, -─é, zdruncina╚Ťi, -te, adj. 1. Zguduit, cl─âtinat, zg├«l╚Ť├«it; hurducat. S-a ridicat zdruncinat de c─âz─âtur─â. CARAGIALE, O. III 58. ÔÖŽ Zdrobit, sf─âr├«mat, strivit. Foi de ieder─â ╚Öi varz─â s─ârat─â ╚Öi zdruncinat─â. I. CR. II 296. ÔÖŽ ╚śubrezit, sl─âbit. S─ân─âtate zdruncinat─â. 2. Fig. Nehot─âr├«t, tulburat, clintit (├«n convingeri, ├«ntr-o hot─âr├«re). Milescu se uit─â repede la Mihai ╚Öi apoi la sine ├«nsu╚Öi. Un moment p─âru zdruncinat ├«n hot─âr├«rea lui. ZAMFIRESCU, R. 72. ÔÇô Variant─â: struncin├ít, -─â (NEGRUZZI, S. II 267) adj.
ZDRUNCIN├ü, zdr├║ncin, vb. I. Tranz. 1. A scutura tare, a zg├ól╚Ť├ói, a zgudui; a cl─âtina; a hurduca. 2. Fig. A cl─âtina din temelii o concep╚Ťie, o convingere etc.; a sl─âbi, a submina, a ╚Öubrezi.
ZDRUNCIN├üT, -─é, zdruncina╚Ťi, -te, adj. Tulburat suflete╚Öte. ÔÇô V. zdruncina.
zdrunciná (a ~) vb., ind. prez. 3 zdrúncină
zdrunciná vb., ind. prez. 1 sg. zdrúncin, 3 sg. și pl. zdrúncină
ZDRUNCIN├ü vb. 1. v. cutremura. 2. v. zg├ól╚Ť├ói. 3. v. dezechilibra. 4. v. v─ât─âma.
ZDRUNCINÁ vb. v. clătina, distruge, nimici, potopi, prăpădi, sfărâma, stâlci, strivi, turti, zdrobi, zvânta.
ZDRUNCINÁT adj. v. dezechilibrat.
ZDRUNCINÁT s. 1. v. cutremurătură. 2. v. hurducătură.
sdruncin├í (-n, -at), vb. ÔÇô 1. A perturba, a altera, a mi╚Öca. ÔÇô 2. A scoate din ╚Ť├«╚Ť├«ni, a sparge, a fr├«nge. ÔÇô 3. A ╚Öubrezi, a debilita. ÔÇô 4. A scutura. ÔÇô Var. zdruncina. Mr. zdruncin(are). Sl. dr─ů─Źiti ÔÇ×a perturbaÔÇŁ, s┼şdr─ů─Źiti ÔÇ×a ├«mbl├«nziÔÇŁ, cu suf. expresiv -ina, ca cl─âti(na), t├«mpi(na) etc. Toate ├«ncerc─ârile de a explica acest cuv├«nt prin lat. par s─â fi dat gre╚Ö: de la un trucß┐Ĺre rezultat din *trucid─üre, printr-o form─â, *extr┼źc─şn─üre (Candrea, ├ël├ęments, 85-8; REW 3105); din *extortion─üre ÔÇ×a torturaÔÇŁ (Tiktin; Candrea, GS, VII, 203; Candrea); din *extrancion─üre (Bogrea, Dacor., II, 780), din *exderuncin─üre (Pascu, I, 42; Scriban); din *extorti┼Źnem (Spitzer, BL, XIV, 49). Der. sdruncin, s. n. (scutur─âtur─â); sdruncin─âtur─â, s. f. (scutur─âtur─â).
ZDRUNCIN├ü, zdr├║ncin, vb. I. ~ (din sl. dr─ů─Źiti = a perturba, sudr─ů─Źiti = a ├«mbl├ónzi + suf. expresiv -ina, ca ╚Öi ├«n cl─âti(na), t├ómpi(na), etc.)
A ZDRUNCIN├ü zdr├║ncin tranz. 1) A face s─â se zdruncine; a hurduca. 2) fig. (convingeri, concep╚Ťii etc.) A cl─âtina din temelii; a zgudui. /Orig. nec.
ZDRUNCIN├üT ~t─â (~╚Ťi, ~te) 1) v. A ZDRUNCINA ╚Öi A SE ZDRUNCINA. 2) Care se afl─â ├«ntr-o stare de tulburare sufleteasc─â puternic─â. /v. a zdruncina
sdruncin├á v. 1. a scutura tare, vorbind de o tr─âsur─â ce merge pe un loc pietros; 2. a sgudui: sÔÇÖa sdruncinat casa; 3. fig. a turbura foarte: ╚Öi-a sdruncinat min╚Ťile, s─ân─âtatea. [DintrÔÇÖun primitiv sdruc├Č: cf. it. SDRUCCIOLARE, a aluneca].
sdruncinat a. fig. agitat: viea╚Ť├ó sdruncinat─â.
str├║ncin ╚Öi str├║nc─şur V. zdruncin.
zdrî́ncin, V. zdruncin.
2) zdr├║ncin, a -├í v. tr. (lat. *ex-der├║ncino, -├íre, d. runcinare, a r├«ndui, a gelui, care vine d. r├║ncina, r├«ndea; deruncinare, a r├«ndui, a ├«n╚Öela). Zgudu─ş sl─âbind soliditatea, clatin (hurduc) ceva gre┼ş sa┼ş care trebu─şe dus lin: cutremuru a zdruncinat casa, c─âru╚Ťa te zdruncin─â ma─ş tare de c├«t tr─âsura. Fig. Clatin, sl─âbesc, mic╚Öorez: a zdruncina convingerile cu─şva, a zdruncina pozi╚Ťiunea unu─ş guvern, a-╚Ť─ş zdruncina s─ân─âtatea. ÔÇô Vech─ş, az─ş Mold. pop. str├║ncin, ├«n Ml. zdr├«ncin. ├Än Ps. S. str├║nc─şur, la Cant. str├«nc─şun ╚Öi -cen (cp. cu lat. *extrunc─şnare, d. truncus, trunch─ş).
zdruncina vb. v. CLĂTINA. DISTRUGE. NIMICI. POTOPI. PRĂPĂDI. SFĂRÎMA. STÎLCI. STRIVI. TURTI. ZDROBI. ZVÎNTA.
ZDRUNCINA vb. 1. a (se) cl─âtina, a (se) cutremura, a (se) scutura, a (se) zg├«l╚Ť├«i, a (se) zgudui, (├«nv. ╚Öi reg.) a (se) cl─âti, (├«nv.) a (se) sm─âcina. (Seismul a ~ casa din temelii.) 2. a cl─âtina, a h├«╚Ť├«i, a h├«╚Ť├«na, a hodorogi, a hurduca, a hurduc─âi, a hurui, a scutura, a zdronc─âni, a zg├«l╚Ť├«i, a zgudui, (reg.) a b─âl─âb─âni, (Mold.) a dr├«g├«i, (Ban.) a zducni. (C─âru╚Ťa l-a ~ zdrav─ân.) 3. a (se) dezechilibra, a (se) tulbura, (fig.) a (se) dezaxa, (livr. fig.) a (se) detraca. (Vestea i-a ~ mintea.) 4. a ataca, a distruge, a strica, a v─ât─âma, (fig.) a ruina. (Aceste eforturi i-au ~ s─ân─âtatea.)
ZDRUNCINAT adj. dezechilibrat, tulburat, (fig.) dezaxat, (livr. fig.) detracat. (Om cu mintea ~.)
ZDRUNCINAT s. 1. cl─âtinare, cl─âtinat, cl─âtin─âtur─â, cutremurare, cutremurat, cutremur─âtur─â, scuturare, scuturat, scutur─âtur─â, zdruncinare, zdruncin─âtur─â, zg├«l╚Ť├«ial─â, zg├«l╚Ť├«ire, zg├«l╚Ť├«it, zg├«l╚Ť├«itur─â, zguduial─â, zguduire, zguduit, zguduitur─â. (La seism s-a sim╚Ťit un ~ puternic.) 2. cl─âtinare, cl─âtinat, cl─âtin─âtur─â, hurducare, hurducat, hurduc─âtur─â, scuturare, scuturat, scutur─âtur─â, zdruncinare, zdruncin─âtur─â, zg├«l╚Ť├«ial─â, zg├«l╚Ť├«ire, zg├«l╚Ť├«it, zg├«l╚Ť├«itur─â, zguduial─â, zguduire, zguduit, zguduitur─â, (pop.) zdruncin. (~ unei c─âru╚Ťe, pe un drum cu h├«rtoape.)

Zdruncinat dex online | sinonim

Zdruncinat definitie

Intrare: zdruncinat
struncinat adjectiv
zdruncinat adjectiv
Intrare: zdruncina
zdrâncina verb grupa I conjugarea I tranzitiv
struncina verb grupa I conjugarea I tranzitiv
zdruncina conjugarea I grupa I verb tranzitiv