zdrumicare definitie

2 intrări

20 definiții pentru zdrumicare

ZDRUMICÁ, zdrúmic, vb. I. Tranz. (Pop.) A face bucățele, a sfărâma, a zdrobi. ♦ Fig. A nimici, a distruge. – Contaminare între dumica și zdrobi.
ZDRUMICÁRE, zdrumicări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a zdrumica și rezultatul ei; sfărâmare, zdrobire; nimicire. – V. zdrumica.
ZDRUMICÁ, zdrúmic, vb. I. Tranz. (Pop.) A face bucățele, a sfărâma, a zdrobi. ♦ Fig. A nimici, a distruge. – Contaminare între dumica și zdrobi.
ZDRUMICÁRE, zdrumicări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a zdrumica și rezultatul ei; sfărâmare, zdrobire; nimicire. – V. zdrumica.
ZDRUMICÁ, zdrúmic, vb. I. Tranz. 1. A face bucățele; a sfărîma, a zdrobi. Pe maluri zdrumicate de aiurirea mării Cesaru ’ncă veghează la trunchiul cel plecat Al sălciei pletoase. EMINESCU, O. I 63. Sabia scotea, în vînt o-nvîrtea, Pe șerpe-l lovea, Trupu-i zdrumica. ANT. LIT. POP. I 315. 2. A nimici, a distruge. Zdrumicară pe păgîni ca pe furnici. ISPIRESCU, M. V. 16. Așa urs oștirea întreagă este în stare să o zdrumice. CREANGĂ, P. 188. – Variantă: zdrumecá (SANDU, D. P. 130) vb. I.
ZDRUMICÁRE s. f. Acțiunea de a zdrumica și rezultatul ei; sfărîmare, zdrobire, nimicire. Romînii din ambele țări cad sub regimul fanarioților. Apoi vine împilarea străină, robirea și zdrumicarea nației sub «turcul păgîn». BĂLCESCU, O. I 318.
ZDRUMICÁ, zdrúmic, vb. I. Tranz. (Pop.) A face bucățele, a sfărâma, a zdrobi. ♦ A nimici, a distruge. – Din dumica (după zdrobi).
ZDRUMICÁRE s. f. (Pop.) Acțiunea de a zdrumica și rezultatul ei; sfărâmare, zdrobire; nimicire.
zdrumicá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 zdrúmică
zdrumicáre (pop.) s. f., g.-d. art. zdrumicắrii; pl. zdrumicắri
zdrumicá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. zdrúmică, imperf. 3 sg. zdrumicá
zdrumicáre s. f., g.-d. art. zdrumicării; pl. zdrumicări
ZDRUMICÁ vb. v. distruge, mărunți, nimici, pisa, potopi, prăpădi, sfărâma, zdrobi, zvânta.
ZDRUMICÁRE s. v. distrugere, nimicire, potopire, prăpădire, sfărâmare, zdrobire.
A ZDRUMICÁ zdrúmic tranz. 1) (obiecte fragile sau casante) A preface în bucăți (prin presare, lovire etc.); a sfărâma; a zdrobi. 2) (fructe, legume) A face să-și piardă forma (prin presare, strângere etc.); a strivi, a turti, a zdrobi; a chiflici. 3) fig. A face să nu mai existe; a omorî prin mijloace violente; a zvânta; a distruge; a nimici; a zdrobi; a prăpădi. /Contaminare între a dumica și a zdrobi
sdrumicà v. 1. a face praf: așa urs oștirea întreagă e în stare s’o sdrumice CR.; 2. a se nimici: libertatea și legea popoarelor se sdrumică BĂLC. [Compromis între verbele sinonime dumica și sdrobì].
sdrumicare f. fig. nimicire: robirea și sdrumicarea nației BĂLC.
zdrumíc, a v. tr. (din *zdumic, d. dumic, supt infl. luĭ zdrobesc). Zdrobesc, fărîm, frămînt: a zdrumica cașu. Fig. Nimicesc, prăpădesc: a zdrumica o oaste, o țară, un popor. V. zdruhăĭ.
zdrumica vb. v. DISTRUGE. MĂRUNȚI. NIMICI. PISA. POTOPI. PRĂPĂDI. SFĂRÎMA. ZDROBI. ZVÎNTA.
zdrumicare s. v. DISTRUGERE. NIMICIRE. POTOPIRE. PRĂPĂDIRE. SFĂRÎMARE. ZDROBIRE.

zdrumicare dex

Intrare: zdrumica
zdrumica conjugarea I grupa I verb tranzitiv
zdrumeca verb grupa I conjugarea I tranzitiv
Intrare: zdrumicare
zdrumicare substantiv feminin