ZDROBITÚRĂ, zdrobituri, s. f. (Rar) Sfarâmătură, strivitură; rană produsă prin zdrobire. – Zdrobi + suf. -tură.

ZDROBITÚRĂ, zdrobituri, s. f. (Rar) Sfărâmătură, strivitură[1]; rană produsă prin zdrobire. – Zdrobi + suf. -tură.[1]

ZDROBITÚRĂ, zdrobituri, s. f. (Rar) Sfărâmătură, strivitură[1]; rană. – Din zdrobi + suf. -(i)tură.[1]

zdrobitúră (rar) s. f., g.-d. art. zdrobitúrii; pl. zdrobitúri

zdrobitúră s. f., g.-d. art. zdrobitúrii; pl. zdrobitúri

ZDROBITÚRĂ s. v. sfărâmătură, strivitură.

zdrobitúră f., pl. ĭ. Lucru zdrobit. Zdrobire.

zdrobitură s. v. SFĂRÎMĂTURĂ. STRIVITURĂ.