zdrobitoare definitie

21 definiții pentru zdrobitoare

ZDROBITÓR, -OÁRE, zdrobitori, -oare, adj., s. f., s. n. I. Adj. 1. Care zdrobește. ♦ Fig. Copleșitor, istovitor. 2. Fig. Care înlătură orice îndoială; hotărâtor. Argument zdrobitor. II. 1. S. f. Mașină folosită pentru mărunțirea sau separarea prin strivire, rupere, smulgere etc. a unor materiale textile, a unor fructe, legume, semințe etc. 2. S. n. Spec. (Reg.) Meliță. – Zdrobi + suf. -tor.
ZDROBITÓR, -OÁRE, zdrobitori, -oare, adj., s. f., s. n. I. Adj. 1. Care zdrobește. ♦ Fig. Copleșitor, istovitor. 2. Fig. Care înlătură orice îndoială; hotărâtor. Argument zdrobitor. II. 1. S. f. Mașină folosită pentru mărunțirea sau separarea prin strivire, rupere, smulgere etc. a unor materiale textile, a unor fructe, legume, semințe etc. 2. S. n. Spec. (Reg.) Meliță. – Zdrobi + suf. -tor.
ZDROBITÓR2, -OÁRE, zdrobitori, -oare, adj. 1. Care zdrobește. Zbor crierii din tidve, sub ghioaga zdrobitoare. ALECSANDRI, P A. 168. ♦ Fig. Copleșitor. Erau nedumeriți și amețiți de somnul cel întîi care e zdrobitor și vecin cu moartea. SADOVEANU, O. VII 28. 2. Care împrăștie orice îndoială; covîrșitor. Dovezi zdrobitoare. ▭ Comparația fu zdrobitoare pentru Stelian Minea. C. PETRESCU, Î. II 216. Palatul prințului Mihail este transformat în Muzeu Etnografic... Acest muzeu este oglinda zdrobitoare a vieții nemernice și trudnice în care s-au zbătut masele țărănești în epocile țariste. SAHIA, U.R.S.S. 36.
ZDROBITÓR1, zdrobitoare, s. n. Meliță.
ZDROBITÓR2, -OÁRE, zdrobitori, -oare, adj. 1. Care zdrobește. ♦ Fig. Copleșitor, istovitor. 2. Fig. Care înlătură orice îndoială; covârșitor. Argument zdrobitor. – Din zdrobi + suf. -(i)tor.
ZDROBITÓR1, zdrobitoare, s. n. Meliță. – Din zdrobi + suf. -(i)tor.
zdrobitoáre s. f., g.-d. art. zdrobitórii; pl. zdrobitóri
zdrobitór1 adj. m., pl. zdrobitóri; f. sg. și pl. zdrobitoáre
zdrobitór2 (reg.) s. n., pl. zdrobitoáre
zdrobitoáre s. f., g.-d. art. zdrobitórii; pl. zdrobitóri
zdrobitór adj. m., pl. zdrobitóri; f. sg. și pl. zdrobitoáre
zdrobitoáre s. f., g.-d. art. zdrobitórii; pl. zdrobitóri
ZDROBITÓR adj. v. extenuant.
ZDROBITÓR adj. v. decisiv, determinant, hotărâtor.
ZDROBITÓR s. v. meliță.
ZDROBITOÁRE ~óri f. Instalație pentru fărâmițarea sau strivirea strugurilor, fructelor, a unor semințe sau a unor materiale textile. /a zdrobi + suf. ~toare
ZDROBITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) și fig. Care zdrobește; nimicitor; distrugător; distructiv. Boală ~oare. Critică ~oare. 2) Care înlătură orice îndoială; cu caracter determinant. Argument ~. /a zdrobi + suf. ~tor
sdrobitor a. care sdrobește: puteri sdrobitoare; fig. dovezi sdrobitoare.
zdrobitór, -oáre adj. Care zdrobește, covîrșește, înfrînge, nimicește: superioritate, dovezĭ zdrobitoare.
zdrobitor adj. v. DECISIV. DETERMINANT. HOTĂRÎTOR.
zdrobitor s. v. MELIȚĂ.

zdrobitoare dex

Intrare: zdrobitor (adj.)
zdrobitor 1 adj. adjectiv
Intrare: zdrobitoare
zdrobitoare substantiv feminin
Intrare: zdrobitor (meliță)
zdrobitor 2 s.n. substantiv neutru