ZDROBÍ, zdrobesc, vb. IV. 1. Tranz. A strivi, a sfărâma. ♦ A nimici, a distruge. ♦ Fig. A mâhni, a supăra, a distruge sufletește. ♦ Refl. A se destrăma, a pieri. 2. Refl. Fig. (Reg.; despre oameni) A se strădui din toate puterile, a se frământa, a se agita; a se zbuciuma. – Din sl. sŭdrobiti.

ZDROBÍ, zdrobesc, vb. IV. 1. Tranz. A strivi, a sfărâma. ♦ A nimici, a distruge. ♦ Fig. A mâhni, a supăra, a distruge sufletește. ♦ Refl. A se destrăma, a pieri. 2. Refl. Fig. (Reg.; despre oameni) A se strădui din toate puterile, a se frământa, a se agita; a se zbuciuma. – Din sl. sŭdrobiti.

ZDROBÍ, zdrobesc, vb. IV. 1. Tranz. A strivi, a sfărîma. Au sărit cu sonda în aer, au ars de vii, au fost zdrobiți în explozii. BOGZA, A. Î. 89. Puterea îmi lipsește să-i calc și să-i zdrobesc. MACEDONSKI, O. I 50. O stîncă înaltă Ce din vîrf, de munte saltă, Tună, se rostogolește, Cade, rumpe și zdrobește Codrii vechi din a sa cale. ALECSANDRI, P. II 15. ◊ Fig. Zdrobită de năcazuri stă multă vreme-n plîns. COȘBUC, P. II 188. Iartă-mă, scumpa mea mamă, că-ți zdrobesc inima atît de amarnic. VLAHUȚĂ, O. A. I 102. Am primit o telegramă din Iași care m-a zdrobit. CARAGIALE, O. VII 421. Puica s-a întors în luncă; ea aînfrînt și a zdrobit inima poetului. ODOBESCU, S. III 85. ◊ Refl. (Metaforic) Oltul se frămîntă și se zdrobește de stînci. BOGZA, C. O. 163. Apriga furtună, Pe marea tulburată săltînd din val în val, Se nalță, se lățește și vîjie și tună Zdrobindu-se de mal. ALECSANDRI, P. I 193. ♦ A nimici, a distruge. In locul acesta s-a dat vestita bătălie navală dintre turci și ruși, în care flota turcească a fost zdrobită. BART, S. M. 21. Zdrobiți orînduiala cea crudă și nedreaptă, Ce lumea o împarte în mizeri și bogați! EMINESCU, O. I 60. ♦ Refl. (Despre abstracte) A se împrăștia, a se destrăma, a pieri. Puterea farmecului se zdrobi. ISPIRESCU, L. 241. 2. Refl. Fig. (Transilv.; despre oameni) A se frămîntă; a se zbuciuma. Să-ntoarce baba pe lîngă lac și se zdrobește, dar în zadar, că rățoiul nu-și scoate capul din apă. RETEGANUL, P. I 41.

ZDROBÍ, zdrobesc, vb. IV. 1. Tranz. A strivi, a sfărâma. ♦ A nimici, a distruge. 2. Refl. Fig. (Reg., despre oameni) A se frământa, a se agita. – Slav (v. sl. sŭdrobiti).

zdrobí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrobésc, imperf. 3 sg. zdrobeá; conj. prez. 3 să zdrobeáscă

zdrobí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrobésc, imperf. 3 sg. zdrobeá; conj. prez. 3 sg. și pl. zdrobeáscă

ZDROB s. v. dropioi.

ZDROBÍ vb. 1. v. sfărâma. 2. a (se) fărâma, a (se) sfărâma, (rar) a (se) casa. (A ~ un pahar cu pumnul.) 3. a sfărâma, (pop.) a sparge. (A ~ o ceapă.) 4. a sfărâma, (înv. și reg.) a răzbi. (I-a ~ capul.) 5. a (se) strivi, (înv.) a (se) smăcina. (S-a ~ de caldarâm.) 6. a (se) sfărâma, (înv. și reg.) a (se) risipi. (Corabia s-a ~ de stânci.) 7. v. pisa. 8. v. pasa. 9. v. sparge. 10. v. strivi. 11. v. strivi. 12. v. tescui. 13. a (se) storci, a (se) strivi, a (se) terciui, (reg.) a (se) fleciui, a (se) pistosi, (Olt. și Munt.) a (se) storcoși, (Transilv.) a (se) toroști. (Fructele s-au ~ în ladă.) 14. v. bate. 15. v. distruge. 16. v. nimici. 17. v. extenua.

ZDROBÍ vb. v. distruge, nimici, snopi, stâlci.

A ZDROBÍ ~ésc tranz. 1) (obiecte fragile sau casante) A preface în bucăți prin presare, lovire etc.; a sfărâma; a zdrumica. 2) (fructe, legume) A face să-și piardă forma (prin frecare, strângere etc.); a strivi; a turti; a chiflici; a zdrumica. 3) (ființe) A face să nu mai existe; a omorî prin mijloace violente; a zdrumica; a distruge; a nimici; a prăpădi. 4) fig. (persoane) A distruge producând dureri sufletești. /<sl. sudrobiti

A SE ZDROBÍ mă ~ésc intranz. (despre persoane) A se strădui din toate puterile. /<sl. sudrobiti

sdrobì v. 1. a sfărâma prin pisare sau călcare; 2. a nimici: a sdrobit puterea lor; 3. fig. a mâhni foarte, a cauza o durere vie și profundă: a sdrobi inima, a sdrobi rărunchii. [Slav. SŬDROBITI, a face bucăți].

1) drob m. (vsl. rus. drobĭ, bucățĭ, sfărămătură. V. darab, zdrobesc). Bolovan de sare (Trans. și zdrob): doĭ drobĭ de sare. S.n., pl. urĭ. Vest (sîrb. drob, măruntaĭe, bg. drob, plămîn, čer drob, ficat). Măruntaĭe: plăcintă de drob (gighir). Droburile măriĭ (Cant.), măruntaĭele (adîncurile) măriĭ.

zdrob, V. drob.

zdrobésc v. tr. (vsl. sŭ-dobiti și drobiti. V. drob). Strivesc (pisînd, bătînd orĭ călcînd): a zdrobi struguriĭ în teasc, usturoĭu în piŭă. Fig. Nimicesc: a zdrobi un dușman. A măhni adînc: vestea asta l-a zdrobit.

zdrob s. v. DROPIOI.

zdrobi vb. v. DISTRUGE. NIMICI. SNOPI. STÎLCI.

ZDROBI vb. 1. a sfărîma, (pop.) a zobi, (Ban. și Transilv.) a zdroși, (înv.) a zdruncina. (A ~ paharul de pămînt.) 2. a (se) fărîma, a (se) sfărîma, (rar) a (se) casa. (A ~ un pahar cu pumnul.) 3. a sfărîma, (pop.) a sparge. (A ~ o ceapă.) 4. a sfărîma, (înv. și reg.) a răzbi. (I-a ~ capul.) 5. a (se) strivi, (înv.) a (se) smăcina. (S-a ~ de caldarîm.) 6. a (se) sfărîma, (înv. și reg.) a (se) risipi. (Corabia s-a ~ de stînci.) 7. a mărunți, a pisa, a sfărîma, (înv. și pop.) a smicura, a zdrumica, (reg.) a pisălogi, a pisăza, (fam.) a pisăgi. (A ~ sare.) 8. a mărunți, a pasa. (A ~ legume.) 9. a se sfărîma, a se sparge. (Valurile se ~ de țărm.) 10. a stîlci, a strivi, a turti, (pop.) a stropși, a zobi, (înv. și reg.) a struci, (Ban. și Transilv.) a zdroși, (înv.) a zdruncina. (A ~ o cutie metalică prin lovire.) 11. a strivi, (pop.) a călca, (reg.) a pistosi. (A ~ strugurii pentru a face mustul.) 12. a presa, a stoarce, a tescui. (A ~ fagurii pentru a scoate mierea.) 13. a (se) storci, a (se) strivi, a (se) terciui, (reg.) a (se) fleciui, a (se) pistosi, (Olt. și Munt.) a (se) storcoși, (Transilv.) a (se) toroști. (Fructele s-au ~ în ladă.) 14. a se bate, a se lovi, a se strivi, (reg.) a se meci. (Cîteva pere căzute din pom s-au ~.) 15. a distruge, a nimici, a rade. (înv. și reg.) a sparge, (fig.) a pulveriza, a șterge. (A ~ cetatea dușmană.) 16. a distruge, a nimici, a potopi, a prăpădi, a sfărîma, a zvînta, (înv. și pop.) a pierde, a răpune, a risipi, (pop.) a isprăvi, a zdrumica, (înv. și reg.) a sodomi, (reg.) a litrosi, (prin Transilv.) a potroși, (înv. ) a cura, a nimicnici, a potrebi, a stropși, a tîrî, a zdruncina, (grecism înv.) a afanisi, (fig.) a secera, a spulbera. (I-a ~ pe dușmani.) 17. a epuiza, a extenua, a frînge, a istovi, a seca, a secătui, a sfîrși, a slei, a stoarce, a vlăgui, (reg.) a stoci, (prin Olt. și Munt.) a dehobi, (înv.) a zămorî, (fig.) a suge. (Munca brută l-a ~.)

PARCERE SUBIECTIS ET DEBELLARE SUPERBOS (lat.) să cruți pe cei supuși și să-i zdrobești pe ce-i trufași – Vergiliu, „Eneida”, VI, 853. Anchise, tatăl lui Enea, îl povățuiește cum trebuie să se poarte un conducător.