ZDROÁBĂ, zdroabe, s. f. (Reg.) Oboseală; trudă; agitație, zbucium. – Din zdrobi (derivat regresiv).

ZDROÁBĂ, zdroabe, s. f. (Reg.) Oboseală; trudă; agitație, zbucium. – Din zdrobi (derivat regresiv).

ZDROÁBĂ, zdroabe, s. f. (Reg.) Oboseală; agitație, zbucium. – Postverbal al lui zdrobi.

zdroábă (reg.) s. f., g.-d. art. zdroábei; pl. zdroábe

zdroábă s. f., g.-d. art. zdroábei; pl. zdroábe

zdroábă f., pl. e (d. zdrobesc). Trans. Zdruncin, zbucĭum: după atîta zdroabă, nicĭ un folos!