ZDRELÍ, zdrelesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) răni ușor prin jupuirea pielii; a (se) juli. – Et. nec.

ZDRELÍ, zdrelesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) răni ușor prin jupuirea pielii; a (se) juli. – Et. nec.

ZDRELÍ, zdrelesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la oameni și mai ales la părți ale corpului lor) A răni ușor, jupuind pielea; a juli. Mi-a zdrelit cotul, că am fost prost; am așteptat să dea el întîi. PREDA, Î. 67. Și-a zdrelit coasta cu un glonț de revolver. PAS, Z. IV 185.

ZDRELÍ, zdrelesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) răni ușor prin jupuirea pielii; a (se) juli.

zdrelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrelésc, imperf. 3 sg. zdreleá; conj. prez. 3 să zdreleáscă

zdrelí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrelésc, imperf. 3 sg. zdreleá; conj. prez. 3 sg. și pl. zdreleáscă

ZDRELÍ vb. v. juli.

ZDRILÍ, zdrilésc, vb. IV. (Var.) Zdreli. (cf. zdreli)

A ZDRELÍ ~ésc tranz. A face să se zdrelească; a juli. /Orig. nec.

A SE ZDRELÍ mă ~ésc intranz. A se răni ușor, superficial; a se juli; a se jupui. /Orig. nec.

sdrelì v. 1. a sgâria ușor prin lovire sau ciocnire; 2. a atinge în treacăt. [Origină necunoscută].

zdrelésc v. tr. (sîrb. drliti, a dezvăli, drljati, a grăpa, a zgîria scriind. V. și zgîriĭ). Julesc zdrobind puțin: ĭ-a căzút un lemn pe picĭor și ĭ-a zdrelit degetele. – Și zdrilesc (Bz.).

zdrilésc, V. zdrelesc.

ZDRELI vb. a (se) juli, a (se) jupui, a (se) zgîria, (pop.) a (se) beli, a (se) stropși, (înv. și reg.) a (se) rujdi, (prin Olt.) a (se) mezdri. (Și-a ~ pielea la un deget.)