drențos, ~oasă a vz zdrențos

ZDRENȚÓS, -OÁSĂ, zdrențoși, -oase, adj. Zdrențăros. [Var.: stremțós, -oásă adj.] – Zdreanță + suf. -os.

ZDRENȚÓS, -OÁSĂ, zdrențoși, -oase, adj. Zdrențăros. [Var.: stremțós, -oásă adj.] – Zdreanță + suf. -os.

ZDRENȚÓS, -OÁSĂ, zdrențoși, -oase, adj. Zdrențăros. Se duse la curtea împăratului, unde, de bună seamă, zdrențos cum era, nu-l cunoștea nimeni. RETEGANUL, P. II 19. – Variantă: stremțós, -oásă (NEGRUZZI, S. I 253) adj.

ZDRENȚÓS, -OÁSĂ, zdrențoși, -oase, adj. Zdrențăros. [Var.: stremțós, -oásă adj.] – Din zdreanță + suf. -os.

zdrențós adj. m., pl. zdrențóși; f. sg. zdrențoásă, pl. zdrențoáse

ZDRENȚÓS adj. v. flenduros, găurit, rupt, sfâșiat, uzat, zdrențăros, zdrențuit.

ZDRENȚÓS ~oásă (~óși, ~oáse) v. ZDRENȚĂROS. /zdreanță + suf. ~os

zdrențărós și -ț(ur)ós, -oásă adj. (d. zdreanță). Îmbrăcat în zdrențe: un calic zdrențăros. Adv. zdrențăros îmbrăcată (vest). – Și trenț-, (s)tremț- (nord), strenț-, zdremț-. La Cant. și strămțos. V. jărchinos.

zdrențos adj. v. FLENDUROS. GĂURIT. RUPT. SFÎȘIAT. UZAT. ZDRENȚĂROS. ZDRENȚUIT.