dreáhlă sf vz drelă

ZDREÁLĂ, zdrele, s. f. Fărîmă, bucățică. Să nu puneți mîna pe noi că e vai și amar de capul vostru! Acuș vi-l facem tot zdrele. MARIAN, NU. 551.

ZDREÁLĂ, zdrele, s. f. (Reg.) Fărâmă, bucățică. – Postverbal al lui zdreli.

ZDREÁLĂ s. v. bucățică, fărâmă, pic.

ZDREÁLĂ s. f. Julitură, zgârietură, zdrelitură. (din zdreli)

dreáhlă și dreálă f., pl. drehle și drele (cp. cu zdreală și cu rut. dregli, id.). Est. Un fel de hribĭ comestibilĭ care cresc pe ulmĭ și pe trunchiurile copacilor căzuți (auricularia mesenterica); drele pe podele și burețĭ pe părețĭ (blestemu colindătorilor cînd nu le daĭ nimica). – Și zdrele, pl. (rev. I. Crg. 4, 80). V. urechĭușă.

urechĭúșă f., pl. e și ĭ. Ureche mică. Un fel de cĭupercă comestibilă numită uneorĭ și dreahlă. Trans. Alt fel de cĭupercă comestibilă numită și gălbior (cantharellus cibárius și edúlis) și alta, tot comestibilă (tremella helvelloides). V. gheabă și hrib.

1) zdreálă f., pl. ele (d. zdrelesc). Bucov. Zdrelitură. L-a făcut zdrele, l-a făcut ferfeniță.

2) zdreálă, V. dreală.

zdréle, V. dreahlă.

zdreală s. v. BUCĂȚICĂ. FĂRÎMĂ. PIC.