zdrahon definitie

2 intrări

38 definiții pentru zdrahon

dragón1 [At: NECULCE, L. 44 / V: (înv) ~gán, ~góne, ~gún, drăgán, drăgún, ~ahún / Pl: ~i sm, ~oáne sn / E: fr dragon, it dragone] 1 sm (Mil; iuz) Soldat din cavaleria de linie care era astfel echipat, încât să poată lupta și pedestru. 2 sm (Reg; îf drăgan, drahum) Om voinic. 3 sn (Reg) Picior lung. 4 sm Monstru fabulos, închipuit cu gheare de leu, aripi de vultur și coadă lungă de șarpe, care întruchipează forțe ale naturii. 5 sm Reprezentare în artele plastice a dragonului (4), mai ales în China și în alte țări asiatice. 6 sm (Iht) Drac-de-mare (Trachinus draco). 7 sm Șopârlă care trăiește în copaci, în unele regiuni tropicale, având de-a lungul corpului două excrescențe ale pielii în formă de aripi (Draco volans). 8 sm Reprezentare heraldică având profilul unui corp omenesc cu barba formată din șerpi încolăciți. 9 sm (Art) Constelație din emisfera boreală, dispusă într-un șir de stele terminat cu un cap de dragon (8) Si: (pop) balaurul (6). 10 sm Unul dintre cele douăsprezece semne simbolice ale zodiacului chinezesc. 11 sm (Îs) Anul ~ului Perioadă de un an în calendarul chinezesc, corespunzătoare semnului zodiacal omonim.
DRAGÓN2, dragoni, s. m. I. 1. Monstru fabulos, cu cap de câine sau de pisică, cu multe limbi (pe care scoate foc), cu gheare de leu, aripi de vultur și coadă lungă de șarpe. 2. Specie de șopârlă care trăiește pe copaci în unele regiuni tropicale, având de-a lungul corpului două excrescențe ale pielii în formă de aripi (Draco volans). 3. Reprezentare heraldică având profilul unui chip omenesc cu barba formată din șerpi încolăciți. 4. (Astron.) Numele unei constelații din emisfera boreală, dispusă într-un șir lung de stele terminat cu un fel de cap; (pop.) Balaurul. II. Soldat din cavalerie care lupta atât călare, cât și pedestru. – Din fr. dragon.
ZDRAGÓN s. m. v. zdrahon.
ZDRAHÓN, zdrahoni, s. m. (Pop. și fam.) Om zdravăn, bine legat, voinic. [Var.: zdragón s. m.] – Et. nec.
DRAGÓN2, dragoni, s. m. I. 1. Monstru fabulos, închipuit cu gheare de leu, aripi de vultur și coadă lungă de șarpe. 2. Specie de șopârlă care trăiește pe copaci în unele regiuni tropicale, având de-a lungul corpului două excrescențe ale pielii în formă de aripi (Draco volans). 3. Reprezentare heraldică având profilul unui chip omenesc cu barba formată din șerpi încolăciți. 4. (Art.) Numele unei constelații din emisfera boreală, dispusă într-un șir lung de stele terminat cu un fel de cap; (pop.) Balaurul. II. Soldat din cavalerie care lupta atât călare, cât și pedestru. – Din fr. dragon.
ZDRAGÓN s. m. v. zdrahon.
ZDRAHÓN, zdrahoni, s. m. (Pop. și fam.) Om zdravăn, bine legat, voinic. [Var.: zdragón s. m.] – Et. nec.
DRAGÓN1, dragoni, s. m. I. (În trecut) Soldat de cavalerie care descăleca atunci cînd trebuia să lupte. Lisaveta... o femeie naltă, naltă cît un dragon și uscată ca o scîndură, strînse masa. SADOVEANU, M. 163. În Liunevil sînt acum trii polcuri de dragoni, care îi o prea frumoasă oaste. KOGĂLNICEANU, S. 44. ♦ Fig. Om voinic, zdravăn, bine legat. Un dragon de bărbat ca Ivan nu se lăsa ucis așa de ușor. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 273. II. 1. (În superstiții și legende mitice) Animal fantastic, înzestrat cu puteri uriașe, care are aripi și gheare, trupul acoperit cu solzi, coadă de șarpe și scoate foc pe gură. V. balaur. ♦ Reprezentare, în artele plastice, a acestui animal fabulos, mai ales în China și în alte țări asiatice. Dragonul legendei vedea cu ochi uriași de mărgean Ciudate făpturi venind de peste ocean. BOUREANU, S. P. 10. [Mandarinul] stă în trîndăvie pe-un dragon de porcelană. ALECSANDRI, P. III 85. 2. Veche insignă ostășească reprezentînd un dragon (II 1), uneori zugrăvit pe un steag. Dragonii [la daci] erau lungi prăjine dasupra cărora sta fîlfăind un balaur. ODOBESCU, S. II 284. 3. Un fel de șopîrlă care trăiește pe copaci, în regiunile tropicale, avînd de-a lungul corpului două excrescențe ale pielii în formă de aripi. 4. Numele unei constelații din emisfera boreală, compusă din mai multe stele de mărimi diferite, dispuse într-un lung șir între Ursa-mare și Ursa-mică; balaur. – Variante: zdragon (ALECSANDRI, T. 69), zdrahón (DUNĂREANU, CH. 11) s. m.
ZDRAGÓN s. m. v. dragon1.
ZDRAHÓN s. m. v. dragon1.
ZDRAGÓN s. m. v. dragon.
ZDRAHÓN s. m. v. dragon.
dragón1 (monstru, șopârlă, soldat) s. m., pl. dragóni
zdrahón (pop., fam.) s. m., pl. zdrahóni
dragón (monstru, animal, soldat) s. m., pl. dragóni
zdrahón s. m., pl. zdrahóni
DRAGÓN s. 1. v. drac-de-mare. 2. (ASTRON.; art.) Balaurul (art.; n. pr.). (~ este o constelație din emisfera boreală.)
ZDRAGÓN s. v. găligan, lungan, vlăjgan.
DRAGÓN1 s.m. 1. Animal fabulos închipuit cu aripi de vultur, gheare de leu și coadă de șarpe. ♦ Reprezentare plastică a acestui animal. 2. Șopârlă tropicală care trăiește pe copaci și care are de-a lungul corpului două excrescențe ale pielii ca niște aripi. 3. Numele unei constelații din emisfera boreală, alcătuită dintr-un șir lung de stele. [< fr. dragon].
DRAGÓN2 s.m. Cavalerist astfel echipat încât să poată lupta și pe jos. [Var. zdragon, drahon, zdrahon s.m. / < fr. dragon, it. dragone].
ZDRAGÓN s.m. v. dragon2 [în DN].
DRAGÓN1 s. m. I. 1. animal imaginat cu cap și aripi de vultur, gheare de leu, trup și coadă de șarpe. 2. reprezentare heraldică a unui chip omenesc cu barba din șerpi încolăciți. 3. șopârlă tropicală, pe copaci, care are de-a lungul corpului două excrescențe ale pielii ca niște aripi. 4. pește marin care, în timpul zilei, stă îngropat în nisip, noaptea fiind foarte activ; drac-de-mare. 5. ambarcație cu două vele de suprafață mare; velă triunghiulară suplimentară. II. cavalerist astfel echipat încât să poată lupta și pe jos. (< fr. dragon)
sdrahón (-ni), s. m. – Găligan, vlăjgan. – Var. zdrahon. De la dragon, cu pronunțarea rut. (Tiktin). În Mold.
ZDRAHÓN, zdrahóni, s. m. (Mold.) ~ (din dragon, cu pronunție ucr.)
DRAGÓN1 ~i m. înv. Ostaș din trupele de cavalerie, care lupta atât călare, cât și pedestru. /<fr. dragon
DRAGÓN2 ~i m. 1) mit. Monstru cu aripi de vultur, gheare de leu și coadă de șarpe, care scoate foc pe gură. 2) art. Constelație în emisfera nordică situată între Ursa Mare și Ursa Mică. /<fr. dragon
ZDRAHÓN ~i m. pop. fam. Bărbat înalt și spătos; vlăjgan. /Orig. nec.
dragón1, dragóni, s.m. (înv.) 1. soldat de cavalerie francez. 2. (fig.) femeie țeapănă.
dragon m. 1. soldat de cavalerie putând lupta pe jos ca un pedestru; 2. fig. muiere țeapănă.
sdragon (sdrahon) m. Mold. 1. dragon: eu sunt sdragon AL. 2. fig. sdravăn, puternic. [V. dragon; sensul 2 e o generalizare analogă cu a sinonimului voinic].
1) *dragón m. (fr. dragon, germ. dragoner. V. drăgan, drac, zdrahon). Soldat de cavaleria în Francia ș.a. instruit în vechime și p. lupta de jos și numit așa de la balauru (fr. dragon) pe care și-l alesese cavaleria ca simbol al greutăților de învins (maĭ vechĭ dragán, drăgán și dragún, d. pol. dragan, dragun, rus. dragún). Zool. Un fel de șopîrlă nevătămătoare.
zdrahón m. (din dragon 1 cu pron. rut.; rus. dragún). Est. Zaplan, vlăjgan, om înalt și zdravăn. – Fem. zdrahoancă, pl. e. V. vivandieră.
DRAGON s. 1. (IHT.; Trachinus draco) drac-de-mare. 2. (ASTRON.; art.) balaurul (art.). (~ este o constelație din emisfera boreală.)
zdragon s. v. GĂLIGAN. LUNGAN. VLĂJGAN.
zdrahón, zdrahoni, s.m. – Om voinic: „Atunci zic către cel mai zdrahon, Silipuc...” (Bilțiu, 1999: 242; Sârbi). – Et. nec. (DEX); din dragon, cu pronun. ucr. (Tiktin, cf. DER; Șăineanu, Scriban); din z- + dragon (MDA).
vânarea dragonului expr. (tox.) obiceiul de a inhala vaporii degajați de heroina încălzită pe o folie de aluminiu.
zdrahon, zdrahoni s. m. (pop.) om zdravăn, bine legat, voinic
ZDRAHÓN s. m. v. dragon2 [în DN].

zdrahon dex

Intrare: zdrahon
zdrahon substantiv masculin
zdragon substantiv masculin
dragon 1 pl. -i substantiv masculin
Intrare: dragon (s.m.)
zdragon substantiv masculin
dragon 1 pl. -i substantiv masculin
zdrahon substantiv masculin