ZDRUNCINÁ, zdrúncin,
vb. I.
Tranz. 1. A scutura puternic, a zgâlțâi, a zgudui; a clătina; a hurduca.
2. Fig. A clătina din temelii o concepție, o convingere etc.; a slăbi, a submina, a șubrezi. –
Et. nec. ZDRUNCINÁ, zdrúncin,
vb. I.
Tranz. 1. A scutura tare, a zgâlțâi, a zgudui; a clătina; a hurduca.
2. Fig. A clătina din temelii o concepție, o convingere etc.; a slăbi, a submina, a șubrezi. –
Et. nec. STRUNCINÁ vb. I
v. zdruncina. ZDRUNCINÁ, zdrúncin,
vb. I.
Tranz. 1. A scutura tare, a zgudui, a clătina, a zgîlțîi; a hurduca. Se vede că te-a zdruncinat rău de tot mașina. REBREANU, R. I 155. Înhățînd parii, au început să-i ticsească peste bietul morar, cît i-au zdruncinat mai toate oasele. SBIERA, P. 239. Mi-am zdruncinat șelile pin droșce pe paveoa noastră. ALECSANDRI, T. 1012. ◊
Refl. Lovi tronișorul cu genunchiul, se cam zdruncină. ISPIRESCU, U. 98. ♦
Refl. Fig. A se agita, a se zbuciuma. încotro te zdruncini, uncheșule? POPA, V. 164.
2. Fig. A clătina din temelii, a slăbi, a submina, a șubrezi. Adevărul zilelor noastre nu poate fi zdruncinat. GHEREA, ST. CR. II 97. Fața lui tristă și niște ochi care priveau cu atîta jale împrejur arătau că o suferință morală zdruncinase pe urieș. CONTEMPORANUL, III 922. – Variantă: (învechit)
strunciná (NEGRUZZI, S. I 298)
vb. I.
ZDRUNCINÁ, zdrúncin,
vb. I.
Tranz. 1. A scutura tare, a zgâlțâi, a zgudui; a clătina; a hurduca.
2. Fig. A clătina din temelii o concepție, o convingere etc.; a slăbi, a submina, a șubrezi.
zdrunciná (a ~) vb.,
ind. prez. 3 zdrúncină
zdrunciná vb., ind. prez. 1 sg. zdrúncin, 3 sg. și pl. zdrúncină ZDRUNCINÁ vb. 1. v. cutremura. 2. v. zgâlțâi. 3. v. dezechilibra. 4. v. vătăma. ZDRUNCINÁ vb. v. clătina, distruge, nimici, potopi, prăpădi, sfărâma, stâlci, strivi, turti, zdrobi, zvânta. sdrunciná (-n, -at), vb. –
1. A perturba, a altera, a mișca. –
2. A scoate din țîțîni, a sparge, a frînge. –
3. A șubrezi, a debilita. –
4. A scutura. –
Var. zdruncina.
Mr. zdruncin(are).
Sl. drąčiti „a perturba”, sŭdrąčiti „a îmblînzi”, cu
suf. expresiv -ina, ca clăti(na), tîmpi(na) etc. Toate încercările de a explica acest cuvînt prin
lat. par să fi dat greș: de la un trucῑre rezultat din *trucidāre, printr-o formă, *extrūcĭnāre (Candrea, Éléments, 85-8; REW 3105); din *extortionāre „a tortura” (Tiktin; Candrea, GS, VII, 203; Candrea); din *extrancionāre (Bogrea, Dacor., II, 780), din *exderuncināre (Pascu, I, 42; Scriban); din *extortiōnem (Spitzer, BL, XIV, 49).
Der. sdruncin,
s. n. (scuturătură); sdruncinătură,
s. f. (scuturătură).
ZDRUNCINÁ, zdrúncin,
vb. I. ~ (din
sl. drąčiti = a perturba, sudrąčiti = a îmblânzi +
suf. expresiv -ina, ca și în clăti(na), tâmpi(na), etc.)
A ZDRUNCINÁ zdrúncin tranz. 1) A face să se zdruncine; a hurduca. 2) fig. (convingeri, concepții etc.) A clătina din temelii; a zgudui. /Orig. nec. sdruncinà v.
1. a scutura tare, vorbind de o trăsură ce merge pe un loc pietros;
2. a sgudui: s’a sdruncinat casa;
3. fig. a turbura foarte: și-a sdruncinat mințile, sănătatea. [Dintr’un primitiv
sdrucì: cf. it. SDRUCCIOLARE, a aluneca].
strúncin și
strúncĭur V.
zdruncin. 2) zdrúncin, a
-á v. tr. (lat. *ex-derúncino, -áre, d. runcinare, a rîndui, a gelui, care vine d. rúncina, rîndea; deruncinare, a rîndui, a înșela). Zguduĭ slăbind soliditatea, clatin (hurduc) ceva greŭ saŭ care trebuĭe dus lin: cutremuru a zdruncinat casa, căruța te zdruncină maĭ tare de cît trăsura. Fig. Clatin, slăbesc, micșorez: a zdruncina convingerile cuĭva, a zdruncina pozițiunea unuĭ guvern, a-țĭ zdruncina sănătatea. – Vechĭ, azĭ Mold. pop.
strúncin, în Ml.
zdrîncin. În Ps. S.
strúncĭur, la Cant.
strîncĭun și
-cen (cp. cu lat. *extruncĭnare, d. truncus, trunchĭ).
zdruncina vb. v. CLĂTINA. DISTRUGE. NIMICI. POTOPI. PRĂPĂDI. SFĂRÎMA. STÎLCI. STRIVI. TURTI. ZDROBI. ZVÎNTA. ZDRUNCINA vb. 1. a (se) clătina, a (se) cutremura, a (se) scutura, a (se) zgîlțîi, a (se) zgudui, (înv. și reg.) a (se) clăti, (înv.) a (se) smăcina. (Seismul a ~ casa din temelii.) 2. a clătina, a hîțîi, a hîțîna, a hodorogi, a hurduca, a hurducăi, a hurui, a scutura, a zdroncăni, a zgîlțîi, a zgudui, (reg.) a bălăbăni, (Mold.) a drîgîi, (Ban.) a zducni. (Căruța l-a ~ zdravăn.) 3. a (se) dezechilibra, a (se) tulbura, (fig.) a (se) dezaxa, (livr. fig.) a (se) detraca. (Vestea i-a ~ mintea.) 4. a ataca, a distruge, a strica, a vătăma, (fig.) a ruina. (Aceste eforturi i-au ~ sănătatea.)