Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
Definiția cu ID-ul 965865:
ZBURDĂLNICIE. Subst. Zburdălnicie, zburdare, zburdă, zburdăciune, zbeng, zbenguială, zbenguire, zbenguit, zbereguială (reg.), zbînțuială, zbînțuire, zbînțuit, zbînț (reg.); joacă, hîrjoană, hîrjoneală. Neastîmpăr, vioiciune, sprinteneală. Ștrengărie, năzdrăvănie, ghidușie (fam.), șotie, poznă (pop. și fam.), năzbîtie, nebunie, boroboață, dăndănaie (reg.), dănănaie (reg.), trăsnaie. Glumă, păcăleală, păcălire, păcălit, păcălitură, farsă. Ștrengar, loază (fig.), zgîtie (reg.), calindroi (reg.), diavol (fig.), drac (fig.), drăcușor (fig.), drac împelițat; ghiduș (fam.), ghidușar (rar), poznaș, păcală, păcălici. Adj. Zburdalnic, zburdatic (rar), zburdător (rar), năstașnic (reg.), zbenguit, zbenguitor, zbînțuit, zvăpăiat, zvînturat, zvînturatic, zbanghiu, nebunatic, zurliu (fam.), sturlubatic (pop.), sturluibat (reg.), neastîmpărat, vioi, zglobiu, zglobior (dim.), jucăuș (fig.), sprințar (pop. și fam.), sprințăroi (reg., augm.). Ștrengar, năzdrăvan, ghiduș (fam.), poznaș (pop. și fam.), păcală, păcălici. Vb. A zburda, a se zbengui, a se zbînțui, a fi neastîmpărat, a nu avea astîmpăr, a nu sta locului, a nu-și găsi locul, a se juca, a se hîrjoni; a ștrengări, a face (a se ține de) ștrengării (de pozne, de șotii, de nebunii). A se zvăpăia (rar). Adv. Ștrengărește, ca un ștrengar. V. amuzament, animație, bucurie, forfotă, glumă, mișcare.
Zburdălnicie dex online | sinonim
Zburdălnicie definitie
